The dream was always running ahead of me...

Din seria articolelor amuzante gazduite de minunatul net :))

2011-08-05T10:58:00.000+03:00

Sexul e natural. E firesc. Un act cu dublu scop: procreere si recreere. Pentru sex, e nevoie de doi: eu vin cu organul meu, tu vii cu al tau, le facem sa se intalneasca intru beneficii mutuale. Exista democratie, participare egala si – cel putin la nivel teoretic – placerea e de partea ambilor. Asadar, daca amandoi contribuim, de ce femeia incearca totusi sa creeze falsa impresia ca a ei contributie la afacere e mai mare decat a barbatului?

Totul vine din copilarie. Fetei i se baga in cap ca himenul e cea mai de pret avutie a ei. Bunul suprem, bomboana de pe coliva, cireasa de pe tort. Si fiind acest biet detaliu anatomic cel mai pretuit bun, i se spune initial sa aiba grija de integritatea lui. Sa nu umblam in vitrina de portelanuri. Sa scoatem paharele de cristal numai in zi de sarbatoare. Sa nu lasam pe oricine sa bea din el. Sa le lustruim bine si sa ne ploconim in fata lor. Cine vrea sa-si inmoaie buzele sa fie supus la 19423 de probe. Sa fie sensibil, romantic, generos, sa aiba simtul umorului, sa o apere de golanii din cartier (sticlaria fina cu cheltuiala si efort se mentine), sa aiba rezultate bune la invatatura, sa vina dintr-o familie buna, sa aiba perspective de viitor, sa aiba succes la locul de munca, sa fie promovat o data la trei luni, sa nu se enerveze niciodata, sa stie sa-si asorteze sosetele la pantofi si la chiloti, sa ii care poseta in cazul in care face febra musculara la cot sau la index etc etc.

Dupa ce trece prin aceste probe, pretendentul la cireasa este supus votului consiliului de administratie. Din cine e format consiliul de administratie? Ei, aici componenta variaza. Prietene, doamna diriginta, parinti, matusi, uneori si bunici atunci cand nu exista probleme de auz sau locomotorii. Se face un brainstorming. Se decide si se trece la fapte.

Inainte de toate, candidatul trebuie sa priceapa ca i se face o imensa favoare. Ca i-au pus zeii himenul, pardon, mana in pat. Ca trebuie sa fie umil si sa accepte darul cu imensa si nemaivazuta recunostinta.

Vine seara. Deja candidatul e cam obosit si nu intelege de ce demoazela se poarta de parca ar avea vaginul de aur si himenul de diamant. Pe el nu-l intereseaza neaparat aceasta prima repriza. Ci e mult mai tentat de a doua. Prima e ciorba pe care o inghite cu sughituri ca sa ajunga la desert. Iar existenta acestuia nici macar nu e sigura. Simte presiunea, e adevarat, dar nu e presiunea aceea placuta, cand stii ca te asteapta ceva bun. Ci, mai degraba, e curajul pe care ti-l faci cand stii ca trebuie sa inghiti o fiola de algocalmin. Ati vazut ce amara e? Cam asa si cu operatiunea asta numita pompos deflorare.

Targul asta pagubos pentru noi nu se termina aici. De ce e pagubos? Pentru ca e ca si cum angajatul si-ar plati angajatorul. Barbatului i se pretinde recunostinta pentru o partida de sex care are toate sansele sa fie un dezastru. Nu vi se pare paradoxal? Pe vremuri, afacerea asta paguboasa se termina cu una si mai proasta: casnicia. Plateai rate pentru un amarat de himen toata viata.

Afacerea continua peste ani. Chiar si ramasa fara cireasa, femeia considera ca face un favor atunci cand face sex. Sexul devine moneda de schimb si obiect de santaj in casnicii si relatii. Sigur, nu se mai vehiculeaza aceleasi “sume” in tranzactie. De parca vaginul ar fi cuantificat la bursa cu o valoare superioara penisului, biata actiune la o firma falimentara. Si, matematic vorbind, nu inteleg de ce stau asa lucrurile. Penisul are o plaja mai larga de oferta. Pentru un barbat de 30 de ani, de exemplu, disponibile sunt femei cu varsta cuprinse, teoretic vorbind, intre 18 si infinit. Pe cand, pentru o femeie de 30 de ani, disponibili sunt barbati cu varsta de 30 plus. Asadar, cumparatorii sunt mai multi in cazul unui barbat. Atunci cand exista cerere, e firesc ca pretul de achizitie sa fie mai mare.

Si se mai propaga o minciuna tot pentru a destabiliza piata si a vinde la suprapret un produs cu calitati necertificate de nimeni. Ideea, cliseul intalnit in capul oricui, de la gospodina de la bloc pana la directoarea de resurse umane, e ca doar noi suntem interesati de sex, de partea carnala. Ca ele sunt fiinte eterice si mai degraba ar citi Sein und Zeit si ar asculta muzica tibetana decat sa faca sex. Si ca, deh, penisul trebuie sa plateasca daca vrea sa penetreze aburul fin si evoluat spiritual al vaginului. Ciudat e ca, mai ales dupa o varsta, fiinta asta evoluata incepe sa se comporte in moduri dubios de telurice daca, ati ghicit, penisul o ignora.

Si de la mine citire: Noroc k in ziua de azi razlet se mai gasesc si specimene de femei deschise la minte, cu care poti vb orice,inclusiv sa razi de alte surate, care mai au si un dram de inteligenta si se avanta in controverse de tot felul si talentul de a fi interesante....si de obicei joaca incepe dupa punctul de care vorbeam anterior.....dar masculul trecut prin foc si para se obisnuieste asa,si uneori se sperie...sau?:))

aww,love u guys!!!

...

2011-05-19T09:54:00.003+03:00

"De cum intrasem acolo, imi fusese clar ca trecuse si ea. Aripile ei zgariasera peretii, lasand urme adanci in tencuiala. In cuptor, painea ramasese nemancata si paharul de vin zacea pe masa nebaut. Marea se ascunsese intr-un colt de camera si pescarii isi lasasera navoadele pline de peste sa putrezeasca in soare. Caci asa e ea, dragostea. Praduitoare. Arzatoare. Face scrum si prapad. Cearsafurile erau facute gramada peste fata care dormea cu genunchii stransi la piept.

In atmosfera, sexul trasese tot aerul si lasase un gol usor parfumat, a amnezie si a strangere. Cusca era acolo si confirmase inca o data faptul ca unele pasari canta chiar si in inchisoare. Storurile trase peste poveste, lumina odihnea praful in revolta membrelor.

Am respirat adanc si o priveam pe fata aia, cu parul strans tot sub o ureche si un picior mai ridicat decat altul. Mirosea a crud si, ciudat, a inceput de trecut. Asa e dragostea, oxideaza multe in jur. Langa ea, urmele erau inca imprimate. Semi-prezente, semi-absente, pasul timpului oprit in prag. Vinul se uscase si isi dadea duhul pe buzele paharelor. Cartile erau necitite la capul patului si hainele zaceau lipsite de suflu peste ele. In tablouri, se intuneca incetul cu incetul.

Asteptam sa se trezeasca fata. Inca ii era bine. Inca zambea incet, cu buzele fragezite de degetele lui. Carne sub asediu. Era ca in primele zile. Era proaspata si nu ii era teama sa-si poarte trupul prin lume. Mandra de el, iubindu-si incheieturile, imbratisandu-si gleznele. Era el. Era el si nimic nu-i refuza, nici nu se indoia, nici nu-i atribuia ganduri ascunse si razgandiri. Fata si trupul ei erau una. Inainte de instrainare, inainte de izolare, inainte de cadere. Baiatul acela cu pielea arsa de soare, barbatul acela din zori, cu barba abia intepand dulci obraji, o imprietenise cu el. Ii descoperise toate cotloanele, pusese degetul prin locurile teribil de moi si-i aratase nescufundarea clipelor. El ii aratase cum sa intre in ea, fara teama si fara intoarceri din drum, sa se priveasca pe dinauntru, sa se priveasca din interior si ei nu-i mai era teama.

Respira incet. Mi-am aprins o tigara si am asteptat sa i se coaca somnul. Sa ii aud crusta de la suprafata gandurilor crapand usor, de caldura si uscaciune. Sa se trezeasca si sa intinda mana dupa paharul cu apa si dupa el. El nu mai era acolo. Plecase si lasase in urma dara unei impliniri. O priveam si ma minunam de nestiinta desavarsirii ei. Ce va face dupa aceea? Cum se va descurca, cum va umple santurile pe care i le sapase el in ganduri? Cu ce mlastini, cu ce nisipuri?

Iubire de femeie de tanara. Cel mai infometat animal, cel mai aspru smirghel, cel mai adanca rupere."

Iubire cu dezbembrari

2011-05-02T12:53:00.000+03:00

[Nu stiam cum sa te masor. De la ce capat spre ce infinit. Nici cum sa te iau nu stiam. Te apucam de ce nimeream. Nu primisem nicio reteta, iar dozele mi le administram dupa ureche, dupa impuls si dupa puls. Sigur ca uneori intram intr-un fel de colaps, dar noi ii ziceam orgasm.

Cineva imi zisese, inainte de tine – caci tu imparteai timpul in doua, ante si post - ca trebuie sa caut oameni fericiti. Ca la lumina infloresc mugurii. A functionat o vreme, nu zic “nu”. Ma asezam langa tulpinile lor si roua imi radea in obraji. Era bine, era soare, era cald. Dupa un timp insa, auzeam ceva in spatiul intercostal. La inceput incet, apoi din ce in ce mai tare. Un copil falsa in cor. Unul timid, cu gene lungi, intoarse si chip palid. Nu se armoniza. Nota stridenta. Ii faceam semne. Dadeam din maini catre el, doar pe jumatate convinsa. “Ssst, taci, nu vezi, nu e bine, intri mereu mai tarziu ori mai devreme decat trebuie. Sssst, nu mai canta, misca doar buzele, nimeni nu-si va da seama, pe cuvant, nici macar eu.”. In zadar. Cu cat ma rugam mai tare de el, cu atat dezastrul devenea mai rotund. Pana la urma, harmalaia devenea insuportabila si trebuia sa plec din pulberea de aur care nu ardea pielea si pe care mi-o intindeam fara griji pe pleoape.

Si, dupa aia, ai venit tu. Cu crustele tale. Cu ranile tale. Tot o carne vie. Erai de neatins. Sangerand, pulsand, cu ochii sclipind. La inceput, a rana. Eu aveam tolba plina de lumina furata. Dar nu ti-a pasat. Nu te impiedicai tu in maruntisuri. Ai apucat-o cu amandoua mainile. Ma tineai bine in degete. Ai intins-o pe masa, la cina. Ai turnat vin si paine. Ablutiunile fusesera inainte sa fi venit eu. M-ai mirosit si narile ti s-au umflat. Langa ele, o vena, la incheietura, ti s-a albastrit toata. Ti-era pofta de mine. Si eu am stiut. In clavicula, mi se zbatea o pasare.

Copilul ala ciudat din mine, copilul cu degete stangace si gene lungi, tacuse acum. Se ghemuise intr-o camera si aranja pietricele si nisip in desene necunoscute mie. Nu stiam atunci a le descifra. Azi stiu, dar la ce-mi foloseste? Erau constelatiile tamaduirii. Erau reactiile chimice prin care leacul devine boala.

Te-am vindecat o vreme. Acul si seringa plina aveau doua capete: unul in mine, altul in tine. Prin ele, se efectua schimbul, contaminarea reciproca. La un moment dat, n-am mai stiut cine era donatorul si cine era pacientul. Era o foame continua, care isi schimba inceputul si sfarsitul, era un film pus de-a-ndoaselea, era un cantec fredonat de la sfarsit. Niste constructii circulare incepeau sa creasca intre noi, ferestre si usi peste tot, podele vulnerabile la frig, clante vulnerabile la dragoste, balamale care se rupeau in imbratisari si pereti care se indoiau, plastilina in mainile noastre.

Am inceput sa ne trimitem unul pe altul in lume. Ne intorceam acasa cu obiecte facute din franturi de ganduri, cioturi de conversatii, zat de povesti. Cu ele, ne carpeam casa. Treceam ata prin acul perceptiilor si ziceam ca facem un patchwork din noi insine, ca incropim o instalatie si sigur-sigur cand se va deschide un muzeu de profil, vom fi cel mai aplaudat exponat.

Dar nu ne-a fost de ajuns. Foamea era o gura uriasa, mereu cascata, dintii ne erau excavatoare care sapau in carne. Voiam glorie, voiam faima, eram vanitosi, voiam adepti. I-am luat si pe altii. I-am prins cu priviri violacee, cu ezitari intre cuvinte bine plasate, cu halucinatiile pe care le provocam dintr-o zvacnire a capului dat pe spate, cu un anumit balans intre trup si suflet. Nu ne-am aratat cum eram. Umblam deghizati. Ranile le pastram pentru acasa. Erau plini de lumina furata, unii. Plini de soare, de pamant reavan, plini de ploi, altii. I-am turnat in clepsidre, i-am facut sa simta timpul cu ghimpi, trecerile involburate ale gandurilor si razgandirilor prin oase, senilele clipelor. I-am rupt si i-am lipit la loc cu saliva. Cum fac copiii. Plantam axoni in inimi, iar in loc de maduva puneam apa de violete de Parma.

- Crezi ca e bine asa?

- Mai cerne putin scrum, mai macina niste vorbe. Nu din alea. Din alea tari, zgrunturoase.

- Crezi ca rezista? Nu e prea mlastinos? Prea umed?

- Rezista, rezista, nu-ti face griji. Grijile aduc sapte ani de seceta. Sapte ani de foamete.

- E bine acum?

- E bine, da.]

Totul e misto!

2011-02-07T21:32:00.000+02:00

"Suntem foarte politicosi. Zambim atunci cand trebuie, nu facem gesturi necuvenite, avem grija sa nu ni se vada lenjeria atunci cand ne aplecam. E normal, doar nu traim in jungla si nici nu ne castigam painea cu nurii. Strangem maini, nici prea tare, nici prea incet, sa nu parem nici predispusi la atitudini dictatoriala, dar nici niste molai fara personalitate. Folosim des "da, multumesc", "nu, multumesc", "este ok asa", "perfect, in regula", "a fost misto". Ne place cam orice si nu suntem nazurosi. Mandri de noi, ne simtim integrati, adaptati, functionali din punct de vedere social.

In general, cam totul este, vorba francezului, "comme ci, comme ça".

    Incercam sa ne pastram dispozitiile si umorile in doze moderate. Nici prea cald, nici prea rece. Daca e prea cald, riscam sa parem neexperimentati, neumblati, proaspeti, naivi si, nu in ultima instanta, cam tonti. Daca e prea "rece", ceilalti vor dori sa ne incalzeasca si se va crea un contrast nedorit si neplacut intre noi si ei. Sau dam impresia de "incomozi", de "depresivi". Or, ceea ce ne dorim, mai presus de orice, este sa eliminam stridentele. De aceea, masura potrivita e cea mai buna si cu ea operam in fiecare zi. Nici veseli, nici tristi. Ci asa cum e cel mai bine: sanatosi. Urmand aceste tonalitati, nu vom da gres: societatea ne va inghiti si ne va digera, nu riscam sa fim eliminati ca un corp strain sau, ce stiu eu, chiar daunator.
    Imi intreb prietenii "Cum a fost la ski? La film? In vacanta? La chef?" si raspunsul este inevitabil "Misto". Vocabularul cu care acordam calificative lucrurilor din viata noastra este unul extrem de saracacios, bag seama. Sa insemne asta ca si vietile noastre sunt la fel? Lexicul fad sa se traduca el intr-o viata searbada sau viceversa? Care e ordinea: cuvantul si apoi ontologicul sau invers?
    Mi-e teama ca omniprezentul "misto" incepe sa insemne multe si in acelasi timp nimic prin indelungata lui folosire in contexte dintre cele mai diverse: la fel de bine poate sa insemne "m-am plictisit de moarte", "a fost asa si asa", "a fost ok", "nimic extraordinar", "a fost dragut". In plus, conteaza mult intonatia cu care e rostit, insa sincera sa fiu de multa vreme n-am mai pus patos atunci cand am zis ca ceva "e misto".

Mai grav e ca si relatiile incep sa fie "misto" si fericirea e tot "o chestie misto". Incep sa simt in gura acreala surogatului care te invadeaza dupa ce dulcele a plecat. Atunci cand ai trait o vreme printre lucruri fabuloase, extraordinare, nu te mai multumeste acel "misto". Insa nu e vorba numai de asta. E vorba de modul in care ne ascundem nemultumirile in spatele unui cuvant menit sa opreasca interogari viitoare. "Misto" nu deschide nimic, ci doar inchide o usa dupa el. E ultimul tren, e punctul final.
Citesc conversatii de demult si sunt uimita de cantitatea de informatii pe care oamenii pareau sa o schimbe. Stiau mai putine, poate, decat noi, dar reuseau sa transmita atat de multe. Noi stim multe si nu spunem mai nimic. Nu e paradoxal? Conversatiile erau spumoase si, dincolo de jocurile de cuvinte care erau odinioara la mare pret, oamenii spuneau lucruri, iar frazele lor aveau continut.

Fac un pariu cu mine insami: nu voi mai folosi "misto" timp de o saptamana. Nu radeti, incercati si voi daca va ganditi ca e asa usor. In locul lui, voi incerca sa folosesc cuvinte cu substanta, care chiar spun ceva celuilalt, cuvinte mai sincere si care sa transmita o stare, nu doar lehamitea de a gandi si a evalua ceva. "Misto" e ipocrizia suprema. "

May I?

2011-02-06T20:19:00.003+02:00

So...I'm still trying to find the guts to see if you're alright, and don't think I'm not wondering...and that day will come :)...But meanwhile...you know what would be nice?To dance together...just like that, no strings attached, like two strangers who have just met but have a long and interesting story to tell...no words but still so many things are said by silent methods....the touch of hands...the perfume in the air, soft hair flowing down the shoulders, misterious look, lustful moves, the lake whispering behind....

If I ever walk by the side of your lake and you don't ask me for a dance I'll never forget it!in the bad way...:P

Dreaming about Venice

2011-01-30T20:33:00.000+02:00

Aseara mi-am permis sa visez...si acum vreau sa visez din nou pentru 2 minute....porniti melodia,inchideti ochii si visati :)....asta am facut eu aseara vazand filmul "The tourist"....mi-am afundat nasul sub plapuma, mi-am asezat strategic un capuccino spumos pe noptiera, am stins lumina si am inceput sa visez....de mult nu am mai vazut un film cu atata drag, chiar daca urasc sa ma uit singura la filme...Nu stiu sa va spun daca este un film nemaipomenit dar e un film care iti merge direct la suflet...e Jonny Depp fermecator ca de obicei cu cat trebuie sa fie mai ponosit si mai banal, e Angelina pe care o ador care e parca mai frumoasa ca oricand....si e Venetia...ah!Filmul asta se filma acum un an exact in acele zile cand ma plimbam si eu pe aceleasi stradute inguste si incarcate de ceva special....si vazandu-le din nou m-a apucat un sentiment dulce-amarui de nostalgie, de dor.......filmul te poarta prin locurile glamour-oase ale Venetiei unde privirea nu are ocazia sa iti ajunga prea des.....

Si sentimentul de nostalgie si de dor se amesteca incet incet cu ceea ce trebuiau sa fie acele zile la Venetia dar nu au mai fost....si n-a fost chiar vina mea by the way......dar ar fi fost frumos, ar fi dat o aura aparte visului...dar xcum e frumos, toate visele sunt frumoase pentru k sunt pline de personalitatea si de imaginatia ta si te poarta exact acolo unde vrei.......poate o sa mai ajung vreodata la Venetia si o sa imi traiesc altfel visurile ...:)

2011-01-27T14:52:00.000+02:00

They say finding happiness is like finding yourself. You don't find happiness, you make happiness. You choose happiness. Self-actualization is a process of discovering who you are, who you want to be and paving the way to happiness by doing what brings YOU the most meaning and contentment to your life over the long run.Happiness is a goal for all of us, we all want to be happy, I never wished for anything else more sincerely when I blew the candles on my cake then for happiness...Still, it's not enough to wish to be happy, the most important part of being happy is figuring out when you are.We need to recognize it, acknowledge it when when we touch it...and sadely, we rarely do that...everybody is proud to discover that we make our own happiness but we lose ourselves in the process, wasting our time with false happiness...When patience is running out we tend to throw ourselves out there, and we create our own happy world....an empty world, a false world, a world that does not truly exist....we want to be saved so we grab those arms next to us, hoping those are the ones to make us happy...and we close our eyes and let ourselves flow in a whirlwind of false emotions, and most of the time, by the time we wake up, it's already too late.We realise we're lost and we need to start over, searching for the right path to happiness....we realise too late that those arms don;t belong to our hero,they we're not protecting you, they we're keeping you from reaching what you really want, that those kisses we're nothing but the beginning of the end, that...that cute smile is nothing but what you think you saw.....and you're speechless, cause suddenly the whole world is falling apart and you don't even know where to start from recovering yourself....

Elvis Presley - Devil In Disguise

Asculta mai multe audio diverse

And by the time we finally open our eyes, sometimes it's too late, sometimes we wake up in time to save what needs to be saved....which one is my case? I don't know, it's not my choice to make anymore :(....maybe it's too late, maybe I got caught in my own emotions and let what truly mattered slip away.....maybe,maybe, seems like it's the word I now use most often....so, people, be happy in the simple way, the true way, the safe way....and be happy with you eyes wide open!!!!!!!Jut take my advice and shut up :D

Again...

2011-01-27T14:22:00.000+02:00

My whole life waiting for the right time

To tell you how I feel.

Know I try to tell you that I need you. Here I am without you.

I feel so lost but what can I do?

'Cause I know this love seems real But I don't know how to feel.

Before you I had nowhere to run to

Nothing to hold on to

I came so close to giving it up.

And I wonder if you know How it feels to let you go?

So you change your mind

And say you're mine. Don't leave tonight

Stay.

Listen!

2011-01-25T19:44:00.000+02:00

You know what?I'm still thinking abou you!There, I've said it!And there's nothing you can do about it!!!Yes, I think about you...in the morning when I wake up and I'm having my coffee and the first cigarette...cause it makes me feel happy knowing that there's someone on the other face of this planet who's maybe thinking about me too...in the middle of the day cause there are always those little things that remind you of someone even if you would give anything not to see them...and at night before I close my eyes and I surrender to my goodnight sleep...cause I once felt safe in your arms...Oh, I forgot...I also think of you sometimes even in my sleep, cause you're there in my dreams...sometimes in the beginning, sometimes in the middle and sometimes in the end...but you're there.So, bottom line, if u don't get it by now is that I'm kinda thinking of you :D...and I know you don't want to talk to me and as u can see I respect that even if I don't like it...but there's no way u can stop me when I think about you.

Let's take right now for example...I had a short walk through the snow and I realised something annoying...I miss u, and my biggest wish right now is for u to take me for a ride in a sleigh...make me feel like a little child again...yeah, and when I was about to cry I stopped, counted for 20 seconds and continued to walk as if nothing hapenned inside my troubled mind.:(

I also missed you when I was out with my Syl and someone began to sing "Supergirl" out of the bloom....I realised it's a painful song right now....and I started counting again for 20 seconds....

I also miss u when I see happy people walking by me on the street, and when it snows, and when I go to see my friends close to where you live, and when i'm studying and when I go out, and when someone tells me I'm fat :))))))))....but the most painful thing is to be in your room when you're not there, I swored to myself I will never do that again cause once was enough and I did it again.......So, I'm pretty messed up!

And I know you would like to know these things in order to enjoy yourself so here they are!Still, There's one more thing I need to say to you, I'm that kind of person who gets to destroy everything she likes best...one way or another.....but I'm soooooo sorry :((

.......and I MISS u!Again!that was then ,now I miss u again,another round :D.....I'm silly, silly-dilly ;)), but I care, really...

And now I'm making a really silly face, you know which, to distract me from my sadness....so, nighty night and all the best!

Here's one of my favourite songs:

Lenny Kravitz - Can't Get You Off My Mind

Asculta mai multe audio diverse

Forgive many things in others...nothing in yourself

2011-01-20T21:57:00.000+02:00

Forgiveness is a funny thing...people have all kind of sweet ways to define it...some believe that is forgiveness which impedes that a "something" lost and then found to be lost again, some see it as a child's dream of a miracle by which what is broken is made whole again....sounds so nice, but sometimes it's just so hard to find...too hard!I'm a forgiving type of person, yeah, I'm nice like that :D...I believe in redemption as much as I believe in sins...cause there's a fact that sins are like little friends who live among us waiting to stab us in the back...I forgave people with all my heart and I'm glad cause it makes me feel so free...NOW, someone tell me how do I get to forgive myself for my own sins...huh!That';s the hardest thing to do..."Forgive me dear for I have sinned" doesn't seem to work....neither does "What's done is done, there's nothing left to do"...a part of me, the very stubborn type cannot let go completely...cannot begin to understand some things as long as those things remain hidden in the past...Then again, bringing them into the light may put me in the same damn rollercoaster all over again...and here I stand again, same damn crossroads,same damn difficult decisions to make...I think I'm going to continue to beg for some more forgiveness, maybe some day I'll be good enough to forgive...myself!Cause I don't have the guts nor the heart to destroy perfect harmony of those around me in order to find myself an alibi for my sins....So, that's it, I'm the worst of the worst, I'm a badass, I'm a bitch...one with a lot of mistakes and secrets by the way....time will probably erase them eventualy so...let's hope for the best.My wish again is for everybody to find true hapiness...enjoy new beginnings, ~~false~~ true friends, and a beautiful sunrise every day ...and maybe one day we'll stare at the same sun together...or maybe not....

Leona Lewis - Run

Asculta mai multe audio diverse

Epiphany - part 1

2011-01-10T21:46:00.001+02:00

We used to hold hands and run into the wild, we used to close our eyes and listen to the grass grow, we used to lay near the fire and count the stars in the sky and in each other's eyes...I used to care so much, I used to follow you around every single day...

You used to be my saviour, my hero,my knight in shining armour...and whenever I felt like hiding from the world, I was there in your arms...you made me look like a silly child believing everything you told me.Cause if you would have told me I'll someday conquer the world, I would have already felt like I was on top of it.

I was happy then, truly happy, shiny happy, safe happy :) and....I loved you!Yes,I did...I know I did...at least the good half of me knows that...the other half lost track of her feelings when she was all alone...cause you left!Why did you?I've turned into a selfish bitch since then and I'm ashamed of that, and a little frightened of myself...and sorry, really sorry...I really miss those days,and it would be really nice to have them back...Everyday!But you're gone and I'll let you be that way cause seems like it's better (- hate these lines when I see them...)

Anyway, since you're gone I'll have to find myself again, the good self though, and I will...no more risky stuff and weirdo attitude...I will be proud of myself again...starting now!

Asta-i pentru mine,de incurajare asa:

Oasis - Stop Crying Your Heart Out

Asculta mai multe audio diverse

Iubim mult sau...bine?

2011-01-07T12:34:00.000+02:00

Englezii zic asa I love you better than him. Concentrati-va putin pe cuvantul "better". Caci el presupune o evaluare calitativa. Noi zicem, laolalta cu alti latini, "eu te iubesc mai mult". Carevasazica, aprecierea e cantitativa.

Ce inseamna a iubi mai bine si ce inseamna a iubi mai mult?

A iubi mai bine inseamna a iubi lucid. A iubi sanatos, a sti ce iubesti, a vedea limpede. A face bine, a-l hrani pe celalalt, a-l sprijini, a-l ajuta sa creasca. E iubirea in zona ei de lumina, cea care ne toarna apa la radacini si ne umple de fructe mari, rosii, sanatoasa. E latura ei fara lanturi grele care rod pielea si lasa rani urate, de nearatat altora.
A iubi mai mult nu inseamna neaparat ca e si "bine". A iubi mai mult se scalda adeseori in zona de umbra, de obsesie. Avem impresia ca nutrim ceva, ca impreuna construim, dar nu avem curajul sa lasam lumina zilei sa intre acolo. E adevarat, simtim cu degetele si simturile o vegetatie complexa, cu frunze uriase si radacini contorsionate, dar nu ne vine sa o aratam si altora, o dosim in nopti lungite spre ziua si avem mereu nevoie de narcotice de tot felul ca sa o luam de la capat.

Iubirea "bine" e cea care se sustine singura. Nu are nevoie de carje, de scaune cu rotile si de internari la dezintoxicare. Se tine bine pe picioarele ei si isi arata chipul razator. Aerul in jur e plin de pasari si de cantece.
Iubirea "multa" nu e neaparat asa. Ea intra in competitii absurde si e schilodita mai mereu. Nu scapa cu fata curata din mai nimic. Se impleteste atat de des cu ura, cu respingerea si cu mila incat devine de neseparat de ele, surori bune intru aceeasi mistificare. Bineinteles ca asta nu inseamna ca lipsesc bunele intentii. Din contra. Fiecare ii doreste tot binele celuilalt. Dar le e doar organic imposibil sa contribuie la el. Hotarari sunt luate in fiecare zi si, pana seara, intreg esafodajul se prabuseste intr-un morman de frustrare si de neputinta.
Stiu ca am crescut cu gandul ca, daca iubesti, binele vine si curge pentru celalalt in valuri de nestavilit. Nu-i asa. Oamenii care se iubesc doar "mult", nu si "bine", se transforma in heroina pentru celalalt. Binele dureaza doar cat tine extazul, betia si lipsa ratiunii. Restul e doar vanatoare stearpa de naluci, intins de capcane pentru pretexte si gravarea unor scopuri marete. Si sevraje cand se incearca o separare. Sevraje cu pusee de fugit in bratele altora, de agatat de povesti care nu le apartin celor doi, de inlocuire a heroinei cu metadona. O valvataie mare, sustinuta artificial si nesincer. Dar iubire e, slava cerului, e. E multa si proasta.
Va mira? Va mira ca exista o asa alaturare? Cred ca e cel mai des intalnit soi. Nu vorbim mereu limba celuilalt. Nu avem mereu instrumentele potrivite. Si atunci apelam la limbajul semnelor. Numai ca, helas, multe scapa pe drum intre timp si acolo raman. Ite nedezlegate, fire nedescurcate care se intind pe kilometri si kilometri si niciunul nu are degetele indeajuns de agile incat sa le desfaca. Dar de iubit, ne iubim. Mult.

La umbra iubirii celei "multe" nu creste nimic. E umbra nucului, loc bantuit de iele. Nu zic ca nu e seducatoare iubirea cea multa. Are chipul sulemenit, lenjerii de matase si se intampla sa aiba mese intinse cu bucate zemoase si moi, numai bune sa te infrupti. Dar si indigestia de a doua zi este la fel de sigura. Problema cea mai mare e impresia ca nu poti trai fara dureri si crampe, uitand ca umbli cu buzunarele doldora de analgezice. Si ca ramai cu chipul schimonosit mereu.

Rihanna & Eminem - Love the way you lie pt. 2

Asculta mai multe audio hip-hop

Dedicatie

2010-12-31T12:51:00.000+02:00

Ma chinui de 3 zile sa concep postul de sfarsit de an...deocamdata am si renuntat,cred k se va transforma in postul de inceput de an,poate intre timp ma mai si gandesc ce-mi doresc :D

Intre timp simt nevoia sa las o dedicatie inainte sa plec la rev ...asa de dragul unei persoane deosebite care m-a inteles cu mult mai mult decat mi-as fi imaginat,care ma socheaza din nou cu calmul de a sta de cealalta parte a cafelei si de a-mi asculta toate idioteniile.....si iar ma aflu la sfarsit de an in ipostaza de a multumi oamenilor care mi-au iertat si inteles tampeniile,e clar...Something has got to change!

Anyway,multumesc din suflet! :)

Si multumesc tare si celor care mi-au facut clipele mai frumoase sau mai interesante(chiar daca mi-a venit sa fug in lume ulterior),celor care au stiut sa imi fie prieteni pana la capat, celor care m-au certat atunci cand deviam de la drumul meu(nu destul de tare totusi :P ),celor care m-au invatat sa fiu mai buna,sau mai rea, sau m-au invatat sa fiu mai putin naiva(the hard way)........Azi sunt happy pt toate astea pentru k stiu k de maine totul e inspre bine....de maine voi incepe sa imi gasesc in sfarsit echilibrul pe care l-am pierdut de 2 ani incoace "and every little thing is gonna be all right" :)

Gata,plec!Ne vedem in 2011!;)

Wish you all the best!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

2010-12-28T14:45:00.000+02:00

"Today, I stopped fighting my inner demons...we're on the same side now" ;))

Finally I got the chance to indulge myself in a loong,fluffy sleep...and spend some quality time with...ME!And now I'm up! so... hide your children and your boyfriends cause I'm in the mood to do some serious damage :))...Today is the day I'm ready to get the adrenaline that I need....So,give me dangerous,give me naughty,give me bad, give me fun, give me freedom!!!!!!I really miss engaging in some interesting activities, the kind that leave me breathless at the end of the day!I'm ready to abandon myself in a whirlwind of wild sensations :))......like when you close your eyes and push the accelerator!!!!!Yeah baby,bring it on!

God,I'm in a good mood today!!!!!!!

The Prodigy - Voodoo People (Pendulum Remix)

Asculta mai multe audio diverse

Dreaming...

2010-12-26T13:08:00.000+02:00

Azi sunt obosita, mi-e somn, mi-e lene, mi-e destul si totul nu mi-e indeajuns...azi deschid ochii cu un tremur apasat de pleoape si privesc inspre mine...inspre mine si inspre castelul meu de hartie...am eu unul asa...de hartie pentru ca e firav dar regenerabil in acelasi timp, pentru k e locul meu, cel mai bun loc sa-mi ascund privirea atunci cand nu mai stiu ce sa fac cu ea...si mai pot sa-l ascund si pe el de tot atunci cand vreau....e suficienta o strangere de pumn atunci cand nu mai vreau si totul se transforma intr-un ghemotoc de nimic...dar a doua zi mereu il ridic la loc, si de fiecare data il indragesc mai tare pentru ca fiecare cuta e o strangere furioasa de pumn, dar fiecare vine dupa un moment sublim, genul ala de moment cand vrei sa inchizi ochii pentru ca ai senzatia k altfel imprastii prea multa lumina imprejur...Fiecare picatura de viata imi uda hartia si amesteca literele de pe pereti...si nu pot decat sa intuiesc ce scria odata acolo,...si de asta se intampla sa traiesc cu ochii inchisi uneori...dar simt mai tare, traiesc mai intens, amestesc mai greu....si reusesc sa-mi pastrez echilibrul in perimetrul "sbarcitului " meu castel de hartie...

Zob - Cantec de dragoste

Asculta mai multe audio diverse

About us...all

2010-12-20T22:54:00.000+02:00

Nu poti sa arunci o piatra intr-o apa fara sa creezi valuri. In functie de viteza cu care ai aruncat piatra, in functie de dimensiunea pietrei, in functie de punctul pe care ai vrut sa-l lovesti, valurile se propaga. Chiar daca ti-ai dori, nu poti sa mai intervii cu nimic in procesul de propagare al valurilor. Nu poti sa faci rau unei alte fiinte umane fara sa inveti sa faci si bine. Nu poti sa treci prin foc si sabie sentimentele unei persoane fara ca sentimentele tale sa nu treaca prin purgatoriu la un moment dat. Nu poti sa distrugi un suflet fara sa inveti ca trebuie sa-l ocrotesti si sa-l faci sa se nasca din nou.

Acum cateva zile un simplu strain a tinut sa ma intelepteasca si pe mine spunandu-mi ca viata nu este altceva decat o insiruire de decizii, pana la urma indiferent cat am vrea sa castigam castingul pentru rolul de victima, trebuie sa realizam ca degetelul nostru este cel care a tinut panglica cand s-a facut fundita ce incununeaza acum conjunctura actuala.Noi am contribuit cu cel putin o decizie la prezentul nostru...si dak nu ne-am mai ascunde sa privim din coltul obscur al situatiei, am observa poate k acesta e cel mai bun lucru care ni se poate intampla...asta inseamna k destinul este si el un gentleman si ne intreaba ce preferinte avem...trebuie doar sa il ascultam atunci cand ne sopteste la ureche...

The Butterfly effect(si nu filmul ci teoria pe carte o are la baza) spune ca toate lucrurile din lumea asta sunt interconectate...ca miscarea aripilor unui fluture poate cauza un uragan de cealallta parte a globului.Este important sa constientizam nu numai k luam parte activa la viata noastra ci si ca purtam pe umeri responsabilitatea faptelor proprii...e important sa nu gresitm gratuit ci sa invatam ceva din fiecare fapta,este important sa ne bucuram cum se cuvine de realizarile noastre,este important sa stim ca meritam tot ceea ce ni se intampla bun, dar si rau pentru k ne deschide calea spre evolutie si autocunoastere........este important sa iertam fara sa vedem o slabiciune in asta si e important sa ne iertam pe noi ca sa privim zambind spre viitor......

Diferit postul asta fata de cel anterior huh?Poate este mirajul sarbatorilor sau poate ca indiferent ce as face, diavolul de pe umarul stang este in final invins de fiecare data...sunt o matza dragalasa n-am ce face...:D :D :D

All Saints-Never Ever

Asculta mai multe audio diverse

.......

2010-12-18T04:09:00.000+02:00

Nu mai am degete sau rabdare sa numar de cate ori s-a intamplat, de cate ori am simtit golul ala in stomac cand am realizat k imposibilul se poate intampla, ca oricand variantele alea de care ai rade cu pofta la gandul k s-ar intampla, se intampla....lucrurile in care crezi cel mai mult iti pot juca cele mai neasteptate feste ...ma intreb cand va veni ziua aia in care oamenii vor incerca sa ma raneasca iar eu voi zambi cu satisfactia faptului k nu ma afecteaza absolut deloc...ii urasc pe toti cei care au facut-o in momentul asta,pentru k nu merit!si pentru k atunci knd ma dezamagesc sufar k un copil care nu intelege unde a gresit...si ii urasc pentru k musca bucatele din mine...mai rup cate o amintire frumoasa,sau un gand bun sau un sentiment de afectiune pe care l-am avut odata si lipesc neglijent la loc indiferenta si cinism...si ma dezbraca de cele mai sfinte valori ale mele pentru k incet incet ma fac sa cred k nu isi au rostul... k fiecare nu e decat o fereastra deschisa ce permite dezamagirii sa se cuibareasca inauntru, o slabiciune care isi va gasi la un moment dat ocazia de a fi "valorificata"...

Si ce sa fac?ce ramane de facut?sa cad prada indiferentei,eu care lupt de cand ma stiu pentru a da culoare lucrurilor,sentimentelor,oamenilor...eu care sustin k viata trebuie traita pana la ultima picatura,pana la ultima suflare la intensitate maxima?sa ajung sa fiu un robot printre multi altii de teama de a evita dezamagirile?

Nu!Nu vreau sa ma schimb,uite asa! vreau sa am prieteni pentru care sa ma straduiesc in fiecare zi sa fiu mai buna,vreau sa am prieteni pe care sa ii vad peste 10 ani si sa ma bucur din suflet k i-am reintalnit,vreau sa spun 'te iubesc" atunci knd simt si sa tin minte asta si la 90 de ani, vreau sa cred in vise care isi vor gasi implinirea, vreau sa pot sa cred orbeste in unele persoane dragi pentru k asta imi da multumirea,pentru k asta da savoare vietii mele,.....nu vreau sa ajung un om trist si gol din dorinta de a fi safe...

Asa ca....daca voi credeti k merit raniti-ma in continuare,nu e prima data si sunt sigura ca nu va fi nici ultima ,eu o sa raman aceeasi,acelasi copil cu o inima maaaaaare in care e loc pentru toata lumea...si knd nu mai e,mai scoatem pe cine uita k e acolo si scoatem la licitatie locul....:D

Linkin Park-From The Inside

Asculta mai multe audio diverse

Us and the vampires...

2010-12-15T10:50:00.000+02:00

Un zambet atrage un alt zambet.Un gand pozitiv genereaza alte ganduri pozitive. Gandurile pozitive ne determina sa fim mai buni, mai veseli, mai plini de viata, mai umani. Suntem tentati sa gravitam in jurul persoanelor pozitive, calde, care ne incarca cu energie pozitiva si caldura. De ce? Avem nevoie de energie pozitiva si de optimism ca de aer. Avem nevoie de ele pentru a ne mentine pe linia de supravietuire din punct de vedere emotional. Dar nu totul se deruleaza intotdeauna conform scenariului binelui. In peisaj apar vampirii emotionali, personaje intunecate si la fel de reale ca si primele…. Imposibil sa nu fi avut de-a face in toata viata ta cu un vampir emotional.

Vampirii emotionali nu sunt doar enervanti si obositori,ci pot fi incredibil de atragatori. Au mereu un ceva in plus fata de ceilalti oameni, ceva care te atrage ca un magnet in jurul lor. Au harul de a-ti intra pe sub piele si de a te stoarce de energia pozitiva. Te atrag poate tocmai din cauza ca sunt ALTFEL decat ceilalti. SUNT mai seducatori, mai fermecatori, mai siguri pe ei, mai deosebiti, mai speciali, mai talentati. Asta pana cand ajungi sa-i cunosti cu adevarat… Pe buna dreptate, un psiholog american Brett Blumenthal ii numea “mancatori de viata”. Obisnuiesc sa traiasca pe masura ce iti consuma tie viata.Pe masura ce energia ta pozitiva scade si devii iritat, stresat, furios, ba chiar le imprumuti din deprimarea si starea lor negativa, energia si tonusul lor cresc. Pe masura ce reusesc sa scoata la iveala aspectele negative ale personalitatii tale, ei devin mai puternici si mai increzatori in ei insisi. Este dificil, daca nu aproape imposibil, sa-i contaminezi tu cu energia pozitiva. In schimb, energia lor negativa este atat de puternica incat te pot transforma intr-o persoana care sa le semene ca structura si personalitate.

Dupa principiul "vampirii nu se pot vedea in oglinda", nu toti vampirii emotionali sunt constienti de capacitatea lor...am putea avea surpriza sa fim chiar noi un astfel de personaj...oricum intr-o mica masura fiecare traim cu un vampir in noi :)

Exista mai multe tipuri de vampiri....so listen up and watch out!

Vampirii antisociali – nu sunt cei urasc sau evita societatea oamenilor, ci sunt cei care urasc plictiseala si ignora regulile sociale. Sociabili si iubind petrecerile inedite sunt dependenti de senzatii tari si periculoase (precum cele procurate de droguri, pariuri, sex, sporturi extreme) care le pun sangele si adrenalina in miscare. Ex de astfel de vampiri: rebelii fara o cauza precisa, teroristii – cei care detin iluzia grandorii si au inteles gresit conceptul de putere.

-Vampirii histrionici – sunt acele persoane care traiesc pentru a primi atentie si aprobare din partea celorlalti, avand in sange pasiunea pentru drama si pentru toate efectele negative pe care le implica aceasta. Cu acesti vampiri dramatici in preajma, totul pare un spectacol. “Rareori insa, ceea ce vezi este si ceea ce o sa primesti de la ei’, spune Bernstein. Acesti vampiri emotionali si-au construit un sistem melodramatic in jurul lor in care rolul principal le apartine. Pot fi actori falsi si seducatori puternici sau pot dezvolta un comportament pasiv-agresiv. Pentru a-si ascunde propriile defecte, incearca sa le faca pe plac celor din jur. Ca exemple de vampiri histrionici, psihologul enumera fanaticii religiosi, hartuitorii sexuali, etc.

- Vampirii narcisisti – se refera la acea categorie de persoane care se proiecteaza pe ele insele in centrul universului celorlalti. Vampirii narcisisti au o parere foarte buna despre ei si se cred superiori celorlalti din toate punctele de vedere. Sunt egoisti, cu un ego imens – comparabil cu o gaura neagra ce absoarbe tot in jurul ei. Nu pot empatiza cu ceilalti si uneori pare ca le lipseste constiinta. Multi au calitati excelente pentru a deveni lideri, insa isi urmaresc propriul interes.

- Vampirii cu un comportament obsesiv-compulsiv – “Acesti vampiri sunt prea buni ca sa fie buni cu adevarat”. Sunt obsedati de adevarul lumii, insa uneori percep acest adevar in mod eronat. Sunt cei care preiau pe umerii lor cele mai ingrate responsabilitati si sarcini, insa sunt obsedati de ideea de siguranta si de control, manifestand o atentie excesiva si bolnavicioasa fata de detalii. Sunt perfectionisti, perceptivi si puristi. Nu isi doresc sa te raneasca si nu te ranesc din rautate sau intentionat, insa ar face orice pentru a-si apara lumile mici pe care si le construiesc. Simt nevoia obsesiva de a detine controlul asupra oamenilor si a situatiilor. Pot fi extrem de seducatori, insa ii vei recunoaste dupa felul suspicios si banuitor de a fi care te aduce rapid la extenuare. Pot fi parteneri gelosi, teoreticieni ai conspiratiei, etc

.-Vampirii paranoici – sunt acele persoane care percep lumea ca pe un “loc al conspiratiei”. Vampirii paranoici vad lucruri pe care ceilalti nu le pot vedea. Exista insa aceste lucruri cu adevarat? Acesti vampiri paranoici au misiunea de a se asigura ca noi, ceilalti, nu o luam pe un drum gresit.“Vesnic in cautarea adevarurilor insesizabile, ii putem numi pe buna dreptate politistii lumii vampirilor. Acesti vampiri paranoici sunt moralisti. pot avea o gandire profunda, vizionara, dar te pot stoarce cu usurinta de toata energia ta pozitiva. ”. Astfel te vei simti in siguranta in lumea lor sigura pana cand devii la randul tau un suspect .

Vampirii exista in toate formele, de la vampirii emotionali care traiesc printre noi si au aceeasi infatisare pana la cei din povesti de demult care inca intriga...Desi sunt personaje intunecate,vampirii s-au bucurat mereu de o afectiune iesita din comun in randul oamenilor....chiar si in randul meu...Va prezint vampirul meu preferat.....aw :D

Campanie pentru suflete

2010-12-11T11:57:00.000+02:00

"Toti copiii vor sa aiba un animalut, insa de multe ori parintii le refuza aceasta dorinta; de aceea am pregatit acum, inainte de Craciun, o campanie care sa le aminteasca parintilor care sunt dorintele copiilor si ce beneficii aduce un animalut in familie.

Si eu am fost un copil care si-a dorit muuuuult de tot un catel si mereu mi-a fost refuzata aceasta dorinta pentru ca stateam la bloc,la bunici insa mai adunam cate un catel si il primeam in familia mea...mereu primea si numele meu de familie:)))).....si imi plac in continuare,imi plac cu cat sunt mai maidanezi, mai pricajiti sau mai uratei, imi plac pentru k sunt sinceri si expresivi, pentru k se lipesc de sufletul tau dintr-o singura privire in care vezi ca daca le-ai da o sansa te-ar indragi cu pretul vietii...imi plac toti dar acestia imi sunt cei mai dragi si ii iubesc mult mai mult decat alti "catei -vedeta", pentru ca sunt simpli dar admirabili in simplitatea lor....

Te rugam sa participi la raspandirea mesajului in randul prietenilor:
- scrie pe blog si afiseaza unul din bannerele campaniei
- schimba-ti poza de profil pe Facebook, daca ai un cont
- schimba-ti avatarul pe Yahoo Messenger.
- participa la concursul de filmulete cu catei, detalii mai jos.

De obicei sarbatorile de iarna nu aduc altceva pentru cainii din adaposturi decat frig si uneori foame. Anul acesta te rugam sa contactezi adaposturile din judetul tau si sa intrebi cu ce poti sa ii ajuti."

2010-12-07T14:22:00.000+02:00

Azi sunt happy...nu stiu de ce si asta imi place cel mai mult...am o stare generala de bine si sper sa ma tina toata ziua...azi am chef sa strang pe toata lumea in brate, sa fac fapte bune, sa ma opresc in mijlocul drumului si sa ma uit in nestire in jurul meu,la lucrurile marunte si minunate care ma inconjoara...

Mi-am amintit ca am fost intrebata ce-mi doresc de ziua mea...moment in care mi-am amintit ca ea exista si se apropie pe nesimtite...parca incep sa ma bucur ca urmeaza...cel putin din simplul motiv ca am o zi la dispozitie in care sa imi pot dori tot ceea ce vreau fara sa ma judece nimeni ca sunt rasfatata, sau lacoma sau egoista...sau poate naiva, visatoare sau copilaroasa...

Eu,copilul nascut pe data de 13 pe seama caruia s-a facut suficient haz ca as fi nascuta intr-o zi cu ghinion conform superstiilor, tin sa spun ca de cele mai multe ori am realizat ca sunt o ratusca norocoasa :D...un fel de rasfatata a astrelor :D...si asta nu pentru ca lumea ar sta la picioarele mele ci pentru ca am mereu senzatia ca daca imi doresc ceva cu adevarat mi se intampla,uneori chiar inainte de a fi constienta ca imi doresc acel lucru ,iar daca nu se intampla sigur e pentru ca cineva are o surpriza mai draguta pt mine ;))....tot noroc se numeste si atunci cand fac cate o traznaie din seria "crazy bzz" si cu toata bunavointa de a-mi asuma responsabilitatea pentru fapta facuta, consecintele negative dispar de la sine....

Asa ca ma gandeam ca anul asta sa scriu k imi doresc cate un pic din tot ceea ce nu pot avea...sunt cam obraznica,stiu :D....ramane de vazut daca se va gasi cineva sa imi indeplineasca dorinta....Nu fac din asta un scop in sine,de aceea spuneam k AVEAM de gand sa imi doresc asta dar m-am razgandit

...This year is all about the little things!...Daca stau sa ma gandesc bine cred k cel mai mult imi doresc ca in acea zi sa fiu happy...sa rad "de jur imprejur", sa ascult muzica mea la maxim, sa aud numai vesti bune despre mine si despre cei dragi, sa vad in jurul meu doar zambete si buna dispozitie, sa incetez sa fiu subiect de barfa pentru o parte din "prietenii" mei, sa fiu increzatoare in ce ma asteapta, sa invat sa lupt poate si mai mult pentru visurile mele si sa fiu un om mai bun pentru oamenii atat de dragi mie....atat!Nu vreau petrecere zgomotoasa,nu vreau cadouri multe si nici Luna de pe cer...ma multumesc cu o urare sincera, o imbratisare calda si un zambet din suflet....si ma simt atat de bine pentru asta.....:)

Dare to put a spell on me...

2010-11-29T11:27:00.000+02:00

Daca nu am fi atat de entuziasti sa adoptam traditiile si sarbatorile altor tari, am putea poate sa ne bucuram in tihna si spaima de propriul Halloween. Noaptea sfantului Andrei este o noapte mai frumoasa decat oricare alta. Este o noapte in care strigoii, varcolacii, mortii vii si spiritele ratacite au dreptul de a umbla nestingheriti prin lume. Este o noapte in care iubirea pare posibila pentru toti. Incarcata de magie si credinta, de sacru si profan, desprinsa parca din povestile infricosatoare si captivante pe care bunicii nostri ni le povesteau cu sfintenie odinioara la gura sobei, sarbatoarea sfantului Andrei imbina deopotriva repere pagane si crestine. Stiu ca suntem cu totii copii mari, adulti emancipati care nu mai cred in povesti de groaza si personaje fantastice. Acesti adulti nu mai au timp sa povesteasca copiilor sau nepotilor legende de demult. Nici nu le mai stim, iar pe cele cateva care au dat culoare copilariei le-am cam dat uitarii… Dar nu ar fi deloc rau sa dam un strop de magiei acestei zile, facand-o sa fie una deosebita.

Spiritul autentic romanesc, cu fricile si temerile sale de moarte si de viata, cu dorinta neobosita de aflare a iubirii, cu rugaciuni pioase care se inalta langa un descantec arhaic, cu ritualuri de dragoste, cu blesteme si incantatii pe care pe care buzele nu au curaj sa le rosteasca, cu dorinta sa naiva de a se proteja impotriva strigoilor care nu-si gasesc linistea nici in lumea aceasta, nici in lumea de dincolo, acest spirit romanesc este surprins parca in toata complexitatea sa in semnificatia zilei de 30 noiembrie, ziua Sfantului Andrei.

So...prepare your spells and make magic happen ;)

2010-11-26T10:36:00.000+02:00

"Nu se mai auzeau automobile trecand, nici tarnacoape lovind in pamant; se stinsesera felinarele intre ruine. Ramasese doar luna peste tot. Ea si scancetul Evei, plangand pe pilon: “Iubitul meu, iubitul meu! Vino intr-o zi, cand ai sa vrei, te astept cat de tarziu…” Era o intinsa liniste alba imprejur, linistea astrilor morti care ratacesc in univers. Si in linistea asta parca se auzea o vioara cantand. Parca pe un pod trecea un muzician orb, dus de pulpana hainei negre de un copil blond."

(Fiul risipitor,Radu Tudoran)

Loreena McKennitt - Tango To Evora

Asculta mai multe audio diverse

Sometimes you should dream bigtime...

2010-11-25T11:41:00.000+02:00

...cause dreaming about the little things is sometimes even harder...

Uneori exista acele momente de incertitudine din care autoanaliza refuza sa indice iesirea...uneori ne invartim in cerc si inchidem ochii pentru cateva clipe in speranta ca atunci cand ii vom deschide din nou, ameteala va trece si vom putea privi clar in directia in care ar trebui sa ne indreptam....uneori iti lipsesc atat de multe incat e greu sa stabilesti ce vrei...care va fi calatoria prioritara in cautarea acelui ceva...uneori se intampla pur si simplu sa nu stim ce vrem...unii ar spune ca necunoasterea suficienta a sinelui conduce spre o astfel de situatie, altii ar spune ca este exact aceasta cunoastere prea profunda a sinelui cea care genereaza un contraargument pentru fiecare dorinta a noastra...uneori e trist sa nu stii ce vrei pentru ca scenariul in care acel ceva se va implini inainte ca tu sa constientizezi ca vrei asta, pare cel putin imposibil...

Dar exista acele momente in care stii exact ce vrei, detectezi imediat golul care urla in tine in speranta ca va fi "peticit" si pornesti in cautarea visului, a dorintei...si cu ochii larg deschisi il gasesti imediat...ce te faci insa cand realizezi ca 'petecul" nu vrea sub nicio forma sa se potriveasca cu golul?Ce faci atunci cand gasesti ceea ce cauti si stii ca vrei cu toata fiinta ta acel ceva insa nu il poti avea?Se intampla rar sa ai posibilitatea de a reface traiectoria urmata si sa inlocuiesti visul la origini...inlocuim visele neinmplinite cu altele amanand insa momentul in care sunetul lui surd ne va tiui suparator in interior amintind de ceva ce se vroia a fi uitat pentru ca nu poate primi acel ceva dupa care tanjeste...

Abandonarea dorintei pare salvarea superficiala insa in conditiile in care optimismul si naivitatea si rezistenta tot mai mica la "socuri" te-au condus din nou inspre aceeasi usa inchisa pare uneori cea mai buna varianta...

Poate ca uneori, doar uneori ar trebui sa avem totusi curajul sa visam mai mult, sa ne dorim mai mult, sa dorim imposibilul care e mai posibil uneori decat o dorinta care e langa tine si totusi nu se lasa a fi atinsa...poate ca o dorinta mai mare ne-ar aduce si o perioada de ragaz pana la implinire...o perioada de rabdare care ar impinge cel putin momentul final,de extaz sau de neimplinire,undeva departe...poate ca ne-ar permite sa ne bucuram mai mult de drumul lung si plin de surprize in atingerea visului sau implinirea dorintei...pentru ca pana la urma drumul in sine este esenta visarii si nu punctul final...entuziasmul cautarii este combustibilul care ne intretine visul si nu implinirea in sine....implinire care dupa un drum lung s-ar putea sa fie NEimplinire...

Ne bucuram ca un copil de lucrurile marunte ale vietii si le ascundem undeva sub mantia fina a constientului...si incet incet devenim sclavii acestor detalii care ne-au penetrat fiinta atat de adanc incat ne-am legat de ele mai mult decat ar fi fost cazul...si uitam sa privim in perspectiva...apetitul pentru acele detalii cu semnificatie infinita pentru sufletul nostru ne tine captivi intr-o sfera inchisa in care tot ce s-a putut implini s-a implinit deja si tot ceea ce nu...si-ar gasi implinirea in exterior... DACA am reusi sa razbatem prin propriile noastre incorsetari....

Si ma intreb din nou... oare cum e mai rau....sa nu stii ce vrei sau sa stii exact ce vrei dar sa nu poti avea?

2010-11-24T23:24:00.000+02:00

It is that perennial immateriality dwelling between living and dying
crouched in the corners and grappling by the hinges
only to remain unseen;
We weave our web of what we believe we understand
of the relationship of our acts and events
only to remain misunderstood;
From that odd wisp of steam of heated discussions
to the urgent hiss of a new page calling;
I teeter on that thin ice --
That single space of uncertainty --
And I ask
“What am I doing here?”.

Bring colour to the world!

2010-11-24T12:29:00.001+02:00

"Liberty is the possibility of doubting, of making a mistake,... of searching and experimenting,... of saying No" (Ignazio Silone, The God That Failed)

Sunt un spirit liber, detest orice tip de constrangere exterioara si dezmint cu fervoare orice astfel de amenintare din interior ...uneori inaintez cu pasi marunti si alteori fac salturi cu ochii inchisi, aleg sa gandesc felul meu de a fi in urmatoarea secunda sau libertatea de a ma dezice de acest pas, urmez calea cea dreapta sau gresesc....uneori neintentionat, alteori cu buna stiinta...si respect cu sfintenie o singura regula: asumarea consecintelor!

A existat o vreme cand spiritul meu nativ justitiar imi asternea in fata ochilor o lume in alb si negru...ma loveam inevitabil de tot felul de situatii ambigue pe care constiinta intarzia sa le catalogheze cu usurinta la capitolul BINE sau RAU....sau situatii care in ciuda efortului meu de a le intelege, starneau revolta in interiorul meu...revolta cea mare lua nastere atunci cand ai mei incercau sa ma trezeasca la realitate spunandu-mi ca voi creste si voi vedea ca "lucrurile nu stau chiar asa"...

Se pare ca am crescut incet incet si incep in sfarsit sa inteleg...lumea nu e alba sau neagra, lumea e plina de culori...culori care ar trebui sa fie binevenite intr-un suflet sau intr-o minte deschisa...pentru k diversifica existenta noastra efemera pe acest Pamant...judecand totul in 2 variante nu vom face altceva decat sa ajungem la un moment dat si binemeritat in fata unei usi inchise...ce facem?ramanem acolo pana la final sau refacem traiectoria urmata in speranta ca daca se intampla sa ajungem in acelasi loc vom avea posibilitatea sa trecem mai departe?

La varsta copilariei citim basme...basme in care autorul ia decizia pentru noi...binele invinge intotdeauna raul....binele e un print iar raul e un zmeu....eh,am ajuns si eu sa spun ca "lucrurile nu stau chiar asa"...

Intalnesc persoane uneori care ghidati de ideea de a face bine, imi ingradesc felul de a fi...si nu realizeaza ca nu fac altceva decat sa ma piarda incetul cu incetul ...Consider cu vehementa ca o persoana care judeca totul in alb si negru de cele mai multe ori nu este o persoana cu un simt al eticii mai dezvoltat sau cu o coloana verticala mai bine conturata care se ghideaza dupa principii ferme de la care nu se abate...de cele mai multe ori o astfel de persoana isi permite sa fie asa pentru ca inca nu a ajuns la usa inchisa...dar urmeaza...poti spune "ori e asa ori e asa" doar atunci cand nu ai trait nicio situatie care sa nu se incadreze nici la BINE nici la RAU.

Mie mi-a placut intotdeauna sa ascult....odata,demult ascultam cu ochi mari discutiile adultilor, iar acum am ajuns sa "ascult lumea cu urechea" in fiecare moment...si am auzit multe si am ascultat multe si prea putin m-am oprit sa judec... si am realizat k nu exista oameni buni si oameni rai,uneori nici nu stiu daca exista greseli...cine spune ca o anumita fapta a fost o greseala?Societatea care e acolo numai cu vorba?Noi, pentru k nu ne-au placut propriile consecinte?Sau cei din imediata apropiere care te sfatuiau inainte sa-ti urmezi inima sau intuitia dar s-au revoltat in momentul in care consecintele i-au atins pe neasteptate si pe ei?

Eu pot sa inteleg orice(sau aproape orice-imi iau o mica rezerva :D) atunci cand ascult, atunci cand aud un motiv sincer....nu neaparat BUN,nu sunt in masura sa judec asta dar atunci cand e sincer,il simt...oamenii pot fi pusi in diferite situatii uneori cu sau fara voia lor iar portita de iesire nu e alba sau neagra,e cu atat mai colorata cu cat personalitatea omului in cauza e mai complexa...

Ma consider un om cu esenta buna,(ca sa nu zic un om bun k poate e prea mult) insa am zabovit si eu uneori in situatii suficient de ingrate k sa imi dau seama k "going by the book" nu functioneaza intotdeauna...si cea mai buna lectie am primt-o tocmai de la o persoana care a admis k am gresit,o persoana care a stiut sa asculte si sa citeasca sinceritatea din mine in ciuda faptului in sine...a fost omul caruia nu a trebuit sa ma explic in sute de cuvinte pentru k dintr-o privire a inteles k nu exista rautate in spatele faptelor mele si k daca am incalcat niste reguli nescrise, imi pare rau...(sunt convinsa k habar nu are cine e,dar pentru mine discutia respectiva a contat mult :) )

Ideea e conform zicalei "you can do good things for the wrong reasons or bad things for the right ones"...nu vreau sa sustin k scopul scuza mijloacele insa uneori lucrurile trebuie luate ca atare iar alteori trebuie vazut dincolo de eticheta... Uneori lumea doar isi urmeaza cursul firesc,uneori chiar nu comploteaza impotriva noastra si uneori chiar lupta sa ne ofere ceea ce e mai bun, trebuie doar sa privim...si sa primim...sa primim de la noi, de la straini, de la prieteni sau de la cei care ne sunt antipatici, dar sa primim, sa fim deschisi, sa invatam ...sa nu desfiintam culori doar pentru k societatea ne-a invatat sa privim monocromatic ;) (daca stau sa ma gandesc serpii vad monocromatic si parca de la ei a inceput tot raul :)) )...cu cat suntem mai deschisi,cu cat acceptam k exista o lume si dincolo de convingerile noastre ,cu atat vom avea o lume plina de culoare, de viata- de viata din aia adevarata si nu pagini de "dictionar"....(to be continued)

Sometimes...

2010-11-16T13:42:00.000+02:00

Take the ribbon from my hair

Shake it loose and let it fall

Laying soft upon my skin

Like the shadows on the wall

Come and lay down by my side

Till the early morning light

Cuz all I'm asking is your time

Help me make it through the night...

bryan adams LET'S MAKE A NIGHT TO REMEMBER

Asculta mai multe audio diverse

Dreaming permits each and every one of us to be quietly and safely insane every night of the week

2010-11-14T13:22:00.000+02:00

And all my days are trances,
And all my nightly dreams
Are where thy grey eye glances,
And where thy footstep gleams--
In what ethereal dances,
By what eternal streams. (Edgar Allan Poe, To One in Paradise)

Ok, I have a problem with dreams and it's not a secret....First, I cannot seem to understand what is the purpose of having a dream if you can't remember it when you wake up...If those rumors that tell us dreams are signs of the sunconscious were true, that means we should remember those signs the moment we wake up so that we could light up that idea in our brain and do something about it,right?
Secondly, I've had a lot of problems and complications coming from dreams that I thought meant something...and I have another problem...I believe my own dreams...I'm in a constant battle with myself trying to know myself the best I can,so...I also tend to listen to my dreams....Maybe I find them way too important or maybe I have a defectuous sunconcious judging by the consequences of "listening" to my dreams ....Am I crazy a person though?:)))
So...as you can easily see, I have a problem with dreams, but as anything that it's a bit intriguing, I'm beginning to like it :)...Cause every once in a while, every once in a blue moon, there are those dreams that change something...that dreams that change your day, or your perspective, or your whole life...I'm pretty sure I'll soon find myself in trouble again cause of this theory but....I sort of like it ...sometimes it's worth it, sometimes you must believe in your dreams maybe just because they're yours and in every one there's a little piece of you...hidden somewhere...


Moby - Dream about me

Asculta mai multe audio diverse

2010-11-11T13:07:00.001+02:00

I believe for the most part, love is about choices.It's about putting down the poison and the dagger and making your own happy ending, most of the time.And that sometimes, despite all your best choices and all your best intentions, fate wins anyway...

Da,exista si momente in care ajungi intr-un punct anume din care privind per ansamblu totul, realizezi k sensul unui viitor comun se ascunde incredibil de bine privirii tale...si k e timpul sa scotocesti in buzunar dupa varianta demult lasata deoparte...cea a despartirii...Motivele sunt diverse, raspunsurile de cele mai multe ori intarzie sa apara insa mintea noastra nu prea poate functiona la parametrii optimi fara un motiv anume,din dorinta de a pleca mai departe la drum cu lectia invatata...iar astfel de motive am auzit nenumarate,as putea chiar sa le cataloghez pe categorii :))(nu sunt toate ale mele,thank God)...Totusi,din anonimatul in care se pierd majoritatea unul iese la iveala si imi zgaltaie creierii de fiecare data cand il aud..."Nu-mi mai oferea ceea ce voiam"...Se poate sa ma insel si va rog sa ma corectati insa mi se pare cel mai egoist motiv din lume,mai mult decat atat,persoana care ar spune asa ceva,crezand k arunca in vant un motiv oarecare,nici nu realizeaza cat de egoista poate fi pentru simplul fapt k a gandit asa...wtf?"nu-mi mai oferea ceea ce voiam"...Last time I checked o relatie nu era o afacere,astfel incat cand cineva te saruta si iti spune k ar vrea sa petreaca impreuna cu tine o perioada nederminata,in care sa va bucurati unul de celalalt nu am auzit pe nimeni sa spuna :"Dar mie ce-mi iese?"Pentru k e vorba de bucuria descoperirii,de fiorul necunoscutului, de dragul care te cuprinde de fiecare data cand mai observi un gest dragut pe care il face...si da,pe parcurs toate astea se transforma,s-ar putea sa ne transformam chiar noi...s-ar putea sa crestem,sa ne schimbam prioritatile,visurile si din pacate nu mereu in acelasi fel...si atunci inchizi ochii si iti amintesti iubirea de la inceput,te inarmezi cu rabdare,numeri pana la 10 si incepi batalia...pentru tine si pentru el si pentru ce poate sa fie...s-ar putea k la finalul ei sa nu existe decat invinsi,insa ramane satisfactia celei mai bune batalii ale tale...Napoleon e celebru pentru batalia de la Waterloo,si a fost invins ...nu intotdeauna miza sta in final...dar daca acesta vine,il imbratisezi ca un semn de mai bine dar in alt fel si gata....si chiar daca e simplu sa arunci cu motive pentru care s-a ajuns aici,sau chiar daca de la distanta pare ca unul e mai vinovat decat celalalt,intotdeauna raspunsurile stau ascunse undeva mai departe decat o atingere de deget...si cel mai probabil ele transpar in timp,din diverse imprejurari in care nu te astepti...So,daca tot trebuie musai un motiv,macar nu-l mai folositi pe asta,e absurd, e EGOIST si arata ca si cand nu ai stii nimic despre ceea ce vorbesti...pentru k nu e vorba de a sta cu cineva pentru ca iti ofera nush ce,e vorba de a sta cu cineva pentru k asa cum e el in cea mai naturala forma a sa, iti place, si poti fi si tu la randul tau....TU!

Guns`N`Roses - Don`t cry

Asculta mai multe audio diverse

Despre iubire...in stilul meu

2010-11-06T12:17:00.000+02:00

Hello boys&girls...

Uite ca am gasit si ziua perfecta pentru a scrie din nou pe blog...si pentru asta tb sa ii multumesc Andrei pt posturile ei care imi sunt atat de dragi si care m-au facut sa imi doresc sa mai debitez si eu cate ceva doar doar se gaseste cineva sa citeasca...:)

So...let's begin!

Revolta este cea care m-a scos de data asta din gaoace...pentru ca incep sa inteleg tot mai putin din lumea asta,si totusi mai am mult pana la a ajunge sa judec...:-D......Am fost azi noapte la o petrecere,si am vazut oameni frumosi,dragi mie care se iubesc mult ...se iubesc mult cu privirea,nu au nevoie de fraze intortocheate pentru a exprima asta,pentru k se vede in fiecare gest,in fiecare zambet,in fiecare mangaiere...si nu am putut sa nu observ k astfel de lucruri le vezi tot mai rar ...in ultimul timp am asistat la tot felul de destramari mai mult sau mai putin tragice ale relatiilor si stau si ma intreb cand si mai ales cum se face trecerea de la iubire la tacere, de la acea sclipire in privire la raceala unor cutite,de la a iubi fiecare clipa langa persoana respectiva la a te simti sufocat de atingerea ei?Cum poate omul care odata ti-a spus ca te iubeste si reprezinti totul pt el,sa te priveasca sec si sa iti arunce 2-3 vorbe goale care dor atat de tare incat ajung sa puna serios in balanta toate clipele deosebite petrecute impreuna?Si de ce ar lovi exact acolo unde stie k te doare mai tare pentru k odata ii impartaseai toate slabiciunile tale in speranta k va "pune degetul" pe ele si totul se va transforma,orice slabiciune va fi de acum incolo un punct forte...?

Nu stiu...dar stiu cum e cand iubesc eu,stiu cum era...si iubeam fiinta aia mai mult decat pe mine,mai mult,ma iubeam pe mine pentru k prin ochii lui eram cel mai frumos om de pe pamant,si nu am primit niciodata complimente gratuite carora sa le raspund cu cu zambet din vanitate...in schimb am primit recunoasterea unor calitati pe care nici nu stiam k le aveam,si privind in ochii lui stiam mereu sa iau decizia corecta,sa fac acele alegeri care mi-ar aduce doar bine in viitorul mai apropiat sau mai indepartat...

Iubeam...nu stiu de ce iubeam,se spune k atunci cand poti gasi clar niste motive pentru care iubesti o persoana inseamna k de fapt nu o iubesti deloc...ei bine,nu stiu de ce iubeam,dar stiu k iubeam tot...de la felul cum fuma o tigara pana la felul in care spunea "Alo" atunci cand il sunam, de la felul in care ma strangea in brate pana la felul in care ma certa...de fapt,cred k atunci il iubeam cel mai mult,pentru k simteam k ma cearta pentru k ma iubeste,pentru k orice fapta a mea are alta importanta in viata lui decat pentru un om obisnuit...iubeam felul in care dormea langa mine fara sa ma sufoce dar stiind k e acolo la o atingere de gene...

Si cred eu k astfel de iubire nu isi gaseste niciodata sfarsitul...da,se transforma,da,circumstantele se schimba,prioritatile se schimba,vietile se schimba cu totul uneori...dar sentimentul ramane,capata alta infatisare dar ramane acolo intr-o stare latenta...si e bine k face asta pentru k are menirea lui,nu aceea de a invia ce nu mai este de inviat dar daca a fost adevarat,te poate ajuta sa te regasesti pe tine in momentele de ratacire,pentru k atunci ai fost TU in cea mai buna varianta a ta...

Eu...eu stiu k mi-e drag de mor omul asta si acum,stiu k s-a lipit de sufletul meu definitiv...stiu k ma bucur k un copil atunci cand il vad si am o pofta nebuna de a-mi afunda nasul in obrazul lui cald si de a-l pupa rasunator:))))...(revenind la tema postului)...nu as putea niciodata sa il privesc cu raceala,sau sa il ranesc in vreun fel sau sa imi para rau dupa ceva din ce am trait,sau sa imi fie indiferent k si cand nu s-ar fi intamplat nimic...din contra...daca l-as revedea m-as bucura pentru fericirea lui ca si cand ar fi a mea,si nu sunt deloc ipocrita cand spun asta, i-as adora licarirea de fericire din privire de care poate mi-era atat de dor,l-as imbratisa cu toata sinceritatea si cu tot dragul si dintr-o privire i-as dori tot binele din lume....cred k peste 10 ani i-as duce si copiii la gradinita daca el n-ar avea timp :))))))))....DAR,asta sunt eu,asa iubesc eu,nu amdreptul sa imprim nimanui vreun tipar,nici nu cred k mi-ar placea sa stiu k lumea iubeste ca mine,ideea e ca intre ce povestesc eu aici si ce vad tot mai mult in jurul meu e un abis fara margini...unul care creeaza caricaturi de oameni si schimonoseste orice sentiment uman...e pacat,si e trist,si sper k undeva fiecare din oamenii astia va gasi in el/ea acel motiv pentru care totul merita...