Be the change you want to see in the world...

duminică, 27 septembrie 2009

Right in front of my eyes...


Stiati k creierul uman are 14 miliarde de neuroni care emit cu o viteza de 720 km/ora in fiecare moment?Fiecare dintre acestia e responsabil de felul in care gandim,de felul in care luam o decizie...si dak tot avem enspe mii de neuroni(pardon,miliarde) de ce ne e atat de greu sa stim care e calea cea buna pe care ar trebui sa mergem...poate tocmai de aia...pentru k sunt prea multi,pur si simplu prea multi si nu avem posibilitatea de control asupra tuturor...motiv pentru care se intampla si sa iubim,sa ne fie dor,sa speram,sa rezistam,sa radem sau sa plangem chiar si atunci knd nu ne dorim asta...Dar...stau eu si ma gandesc asa...dak nu vrem sa iubim,sa ne fie dor,sa radem si totusi asta se intampla si in final suntem happy inseamna k totusi neuronii nostri isi fac datoria nu?Iar dak se intampla sa fim tristi,sa plangem sau sa suferim,tot fara sa vrem...probabil are si durerea rostul ei...pentru k a fost inventata k un atu al omului si nu numai, cu ajutorul carora suntem avertizati k ceva nu e bine...k ar trebui mai intai sa indepartam stimulul si apoi sa o luam la sanatoasa cat vedem cu okii...Deci...nu stam asa rau la capitolul neuroni,si poate e mai bine sa nu reusim sa ii controlam pe toti,poate e mai bine sa fim si noi controlati la randul nostru din cand in cand...asta pentru k de cand lumea pacatul cel mai mare al omului e vanitatea...si atunci s-ar putea sa crezi k durerea e buna pentru a fi indurata k sa-ti dea falsa senzatie k esti un om mai bun,mai generos,mai putin egoist!Bullshit!:)
Cand pui mana pe soba si te arde o iei repede de acolo si n-o mai pui niciodata...atentie totusi ...mana s-ar putea sa fie inghetata datorita unor stimuli anteriori si atunci orice suprafata pare mult prea fierbinte knd defapt e ...safe:)....Stiu,am zapacit pe toata lumea,inclusiv pe mine,ideea e luati lucrurile asa cum sunt,asa cum vin ele,nu mai cautati raspunsuri ascunse,tot ceea ce aveti nevoie e acolo,right there,trebuie doar sa intinzi mana dupa...acel ceva.

miercuri, 16 septembrie 2009

Love's just a broken elevator...


Oh yes!CIudata comparatie dar asta este...fumate fazele k iubirea e minciuna,e poveste e mai stiu eu ce....pentru mine e ca un lift stricat...asta e...daca stai sa te gandesti nu e chiar atat de deplasata comparatia...imagineaza-ti ca te plimbi linistit dand tarcoale unei cladiri super inalte...si la un moment dat vezi salvarea...LIFTUL!...ai din nastere fobie de lift dar te hotarasti sa incerci...zicem k intri si apesi pe etajul 5...si liftul porneste...merge incet si frumos,nicio senzatie k te strange stomacul cand porneste...nimik...si ajungi si la etajul 5 dar liftul nu se opreste...trece mai departe,urca ,urca,mai sus ,si mai sus si incepi sa vezi toate frumusetile din jur de acolo de sus,e bine,e f bine,esti stapanul lumii...park ti-a trecut si frik de lift...cand...BOOM!Liftul s-a stricat si iti da drumul de acolode sus....si cazi,si cazi si nu te mai opresti...la un moment dat ai ajuns de unde ai plecat...acum vine partea distractiva,nu mori,nu...ar fi bine dak ar fi asa...din pacate suferi groaznic pana ti se vindeca ranile si promiti k niciodata nu vei mai repeta prostia...si uite asa timpul trece,intre timp vezi oameni care s eurca in minunatul lift fericiti,ii vezi cum stralucesc de bucurie pe masura ce ajung tot mai sus....si stai tu si te gandesti k poate esti doar paranoic si liftul s-a reparat si mai incerci o data...de data asta mai sceptic decat inainte...ai vrea sa urci doar un etaj....dar mai urci unul si ink unul si mai sus decat data trecuta,sau poate nu dar parca e mai frumos decat data trecuta....si incet incet parnoia dispare,de data asta totul e ok...si mai sus si mai sus....si knd crezi k ai scapat....oops!back to where you've started....alta lunga perioada de convalescenta si de data asta te-ai convins de-a binelea k tehnologia moderna nu e pentru tine...de acum incolo nu te mai iei dupa fetele zambitoare ale nimanui,vei alege scarile,clar!incomod dar sigur....si atunci ajungi la crudul adevar si adevarata dezamagire...pe scari efortul e mai mare si nu vei ajunge niciodata atat de sus...asa k dak vrei sa ai parte de asemenea momente(viata asta!!!!!!!!!) ai fac ebine sa te pregatesti si pentru ce urmeaza....
Draguta poveste nu?cred k am argumentat suficient acum...eu sunt in etapa cu urcatul scarilor acum...si am senzatia k va mai dura ceva vreme pt k am facut poze la ceea ce am vazut cu liftul ;)...
So...love to me is just a broken elevator!

marți, 15 septembrie 2009

Why?


Am si eu o nelamurire...and I'm beggining to get sick of it!De ce visez atat de des zapada?Daca inchid ochii 5 min la amiaza....zapada!Daca vin in zorii zilei si nici nu mai tin minte cum am ajuns in pat...zapada!Si toate astea in ciuda faptului ca nu am avut o copilarie bantuita de acele vise care se repeta in nestire noapte de noapte sin in fata carora esti de fiecare data la fel de neputincios.Aveam prietene care visau in fiecare noapte ca pica in aceeasi groapa desi stiau ca e acolo,care erau urmarite de diverse animale salbatice si erau prinse de fiecare data...eu nu,eu am fost un copil fericit,fara cosmaruri,fara chinuri,fara temeri...dar se pare ca am fost ajunsa din urma.Nu pot sa ma plang,visez frumos,traiesc frumos...cred.In visele mele hibernale e mereu soare si totul sclipeste in jur...nu visez avalanse,nu e viscol,nu mi-e frig,doar zapada,zapada si iar...zapada!De imbogatit peste noapte nu m-am imbogatit (daca ar fi sa ma iau dupa vechea semnificatie ca zapada ar insemna belsug)...Nu s-a revarsat cornul abundentei peste mine si nici nu am facut un scop din asta...Ramanem deci la a doua varianta cum ca (s-ar zice prin popor) zapada ar insemna diverse chestii,amintiri,sentimente uitate,inghetate...Ciudat sa visez eu asta, fiind o persoana care si-a asumat intotdeauna trecutul,la fel ca si prezentul...Nu ma bantuie regrete pentru ca mereu m-am impacat cu greseliile dat fiind ca in fata oricarei decizii am avut motive bine intemeiate sau argumente serioase ca sa fac sau sa gandesc un anumit lucru.Am iubit trecutul si fiecare amintire,mai frumoasa sau mai putin frumoasa.Pt ca,atat cat ma duce pe mine capul,consider ca fiecare intamplare a contribuit mai mult sau mai putin la felul in care sunt acum,fiecare a conturat in felul lui personalitatea mea de acum.
So..spun "NU" regretelor,himerelor & co.Si totusi...zapada!Ahhh...astept sugestii,interpretari si alte alea de la cei mai intelepti decat mine...ca pe mine ma depasesc visele astea...:)

miercuri, 9 septembrie 2009

Everybody leaves....one day!...



El se uita la ea din coltul celalalt al camerei...o privea pentru ultima oara...incerca sa tina minte...ea statea,infofolita nonsalant in tricoul lui...cu capul sprijinit in palma...cu tigara care se fuma singura in mana...privea undeva in departare,pe geam...sau nu privea nicaieri...nici ea nu stia...privea oriunde numai la el nu...pentru k l-ar fi urat k pleaca si s-ar fi urat pe sine pentru asta...
Incet...el se ridica si vine inspre ea...ea ramane nemiscata...inchide okii si ii simte rasuflarea in spatele gatului...trage un fum,si ink unul...si nimic... golul din stomac tot nu dispare...se ridica,si o arunk strigand....si se trezeste...el era plecat demult...langa ea,tigara din scrumiera se fumase singura...era stinsa deja...