the secret...

ok people,dupa un lung si chinuit pui de somn m-am gandit sa va povestesc despre ceva interesant tare :) ...Precum Isaac Newton care a descoperit legea atractiei gravitationale dormind linistit sub un copac si trezindu-se intr-un mare fel (cu un mar in cap) asa m-am trezit si eu cu gandul la un documentar legat de legea atractiei pe care l-am vazut azi si care intr-un fel mi-a schimbat un pic viata :)...
Sa o luam incet deci...Sir Newton a enuntat legea atractiei universale care suna cam asa: "Doua corpuri punctiforme de masa m1 si m2 se atrag reciproc printr-o forta proportionala cu produsul maselor corpurilor si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele,orientata pe directia dreptei ce uneste centrele de greutate ale celor doua corpuri"... Documentarul cu pricina are in centru legea atractiei universale ,denumita : "the secret". Ideea centrala este ca fiecare gand de-al nostru,constient sau inconstient emite un semnal in univers care se intoarce apoi la noi sub forma unei intamplari...Ideal ar fi sa gandim intotdeauna pozitiv...in loc sa fim contra razboiului sa fim pro pace..in loc sa fim impotriva suferintei sa fim in cautarea fericirii...si tot asa deoarece un gand negativ nu-ti aduce inapoi contrariul...In momentul in care spunem "nu" unui gand, in realitate simplul fapt k ne-am gandit la acel lucru deja transmite semnalul in univers iar datorita starii noastre mai putin bune pe care ne-o provoaca acel gand obtinem exact contrariul a ceea ce ne-am dori de fapt....Adica,in momentul in care avem o stare de bine si ne dorim intens anumite lucruri,ne aliniem pe o axa imaginara cu visele si dorintele noastre iar universul gaseste o cale sa le indeplineasca,in schimb dak spunem "nu" unui gand,dak avem o stare negativa,ne vom alinia paralel cu dorintele noastre iar acestea nu se vor indeplini niciodata....In consecinta,filmul produce sau ar tb sa produca o revelatie pentru multi dintre noi, intelegand ca suntem creatorii propriului nostru destin...iar dak ceva nu ne place in momentul de fata la noi,de asemenea tb sa intelegem k suntem rezultatul unor ganduri mai vechi si in loc sa ne deprimam sau sa fim nemultumiti,ar tb sa cugetam cum ar fi indicat sa gandim de acum inainte.
Cu alte cuvinte,un documentar care tb vazut neaparat,nu e un documentar pentru superstitiosi ci pentru oameni dastepti :)

despre ceva...

Putem numara stelele de pe cer din nebunie ori din plictiseala...Uneori din ambele motive.Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi...singura stea,singura planeta,singurul soare care conteaza.Privim Universul cu o ciudata neincredere,de parca nu am putea concepe ca exista si alte lumi,si alte realitati,si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc,urasc,ucid,traiesc.Astfel ca realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra:Ceea ce nu vedem ne vede.Ceea ce nu simtitm ne simte.Ceea ce nu ne lipseste ne apartine.Treptat insa,lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa.Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infinitate de lucruri pe care nu le avem.Atata timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie.Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari.Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie.Fericirea este doar momeala care il va tine in cursa,pana la sfarsit.

when i was just a little girl...

Neatza neatza,rise & shine!ok my dear ones,k tot avem parte de o zi asa frumoasa,ce-ar fi sa vorbim despre vise?mai mici,mai mari,mai realizabile sau din acelea care dau senzatia k nu se vor realiza niciodata, mai vechi sau mai noi,mai tainuite sau mai impartasite..

Nichita Stanescu spunea ca viata “e-un trup de copil ce tine in brate un trup de adolescent,e un adolescent ce ridica pe umeri un trup de barbat,e-un trup de barbat ce tine pe frunte talpile scorojite ale unui batran,e-un batran cu mustata-ngalbenita de tutun,ce saruta pe gura fantomele norilor,cerul albastru,universal negru”….De aceea “ma uit in urma,asupra varstelor mele,asupra trupurilor pe care le-am insirat in sus,ca pe un stalp ce sprijina cerul cu soare la mijloc”…si-mi amintesc de visele mele…La doar 2-3 ani imi doream sa ajung vedeta(ca tot omu’ :) ) din dorinta de a cauta in sinea mea ce e mai frumos si sa impartasesc celor din jur...mai tarziu pe la 5-6 ani imi doream sa devin chirurg,probabil din dorinta si curiozitatea de a patrunde in interiorul omului (mai mult la figurat decat la propriu :D ) si de a alunga sau repara tot ce e rau pe acolo...apoi in stilu-mi caracteristic ,dupa ce mia-m indeplinit misiunea,inchid omul la loc si imi vad de drum(asta era o gluma,nu e kiar asa J )...cu timpul am crescut si visele mele au inceput sa aiba in centru iubirea…voiam o iubire nemaintalnita de nimeni,numai si numai a mea de care sa ma bucur doar eu si El in fiecare zi…acum,dupa 1,2 dezamagiri visez doar sa fiu eu,sa fiu happy,nu mai vreau lucruri concrete dar visez in continuare…vreau doar sa fiu libera sis a fiu happy,nu my cer de la nimeni circumstantele concrete in care sa imi implinesc dorintele…acum lucrez direct asupra mea,asupra a ceea ce reprezint eu sau asupra a ceea ce imi doresc sa fiu…si poate asa devin mai putin egoista si ii las sip e cei la care tin sa viseze in felul lor,sa aiba propriile vise si ma bucur de fiecare vis pe care si-l indeplinesc kiar dak visele noastre nu se intalnesc…

Si uite asa…ideea e ca toata lumea tb sa viseze macar asa un pic pentru sufletul lor…

Till next time,take care!;)

Remember...

OK people...glad u're up...eu m-am trezit cam in urma cu o ora...am savurat incet si calm taria cafelei de dimineata si dulceata viciului bine stiut...tigara....am tras adanc aer in piept si m-am gandit...eu fortata de imprejurari,pe voi va sfatuiesc sa faceti asta asa k hrana sanatoasa pentru minte si suflet...azi m-am gandit sa-mi amintesc putin de toti acei oameni faini care au adus un strop de bine in viata mea...un suras,o lacrima de fericire sau de compasiune,de solidaritate,o imbratisare sincera,o prietenie,o iubire mai mica,o iubire mai mare...acei oameni care ti-au luat mana tremuranda si ti-au strans-o in pumnul lor atunci knd u ai simtit nevoia unei atingeri calde...si gandindu-ma la aceste persoane am realizat k au fost suficiente cele care s-au perindat in mintea mea...deci sunt norocoasa pentru ca atunci knd am avut nevoie,kiar dak nu constientizam intotdeauna,d-zeu mi-a intins intotdeauna un deget de care sa ma agat prin intermediul unui om bun...
Acum k mi-am adus aminte de fiecare in parte,ii las deoparte pe cei care sunt ink acolo,la locul lor caldut din interiorul meu si decid sa ma concentrez asupra celora care dintr-un motiv sau altul nu my sunt langa mine...sunt inside...da,dar nu my sunt langa mine,din motive mai mult sau mai putin cunoscute de mine...plangem ,poate ii regretam,poate ne doare sa ne aducem aminte si decidem sa ne facem k nu i-am cunoscut niciodata...cert este k dak sunt acolo,in suflet...si se bucura kiar si de o prezenta mik si efemera inseamna k au sau au avut o oarecare greutate in viata noastra...ne-au dat la un moment dat mai mult decat ar fi crezut si ei...si ne dau in continuare...de ce?pentru k orice fapta buna,orice clipa frumoasa are o amintire...cu ecou etern as zice eu...care rasuna de fiecare data knd decidem sa nu my fim asurziti de ritmul vietii cotidiene si sa-l auzim...un ecou intotdeauna dulce pentru k de lucrurile bune ne amintim cu drag dak le-am pretuit vreodata iar de cele mai putin bune ar trebui sa ne amintim la fel pentru k am invatat ceva din ele si am devenit noi mai buni...
ideea e ca in viata asta totul se intampla cu un motiv...nu ma kinui sa mai inteleg,sa mai caut raspunsuri pentru k mintea mea si sufletul meu,de cele mai multe ori subiective nu gasesc intotdeauna semnificatia potrivita...aleg sa traiesc...si mai ales sa REtraiesc...si ma simt bine...si iubesc orice amintire din viata mea,pentru k e a MEA...si ma defineste k om si ca spirit la un moment dat...
Dedic aceste ganduri lui Adi,care a plecat prea devreme dintre noi...

Mi-e dor...

mi-e dor...mi-e dor de mare...mi-e dor pentru ca sunt un copil visator si vesnic nelinistit...am amintiri,traiesc,ma bucur,plang,imi pun n intrebari zilnic la care uneori uit sa imi raspund sau imi raspund de fiecare data altfel...si acolo,la mare,seara totul e mai soft,mai easy...sunt mai usoara,mai libera,mai eu k nicaieri altundeva...acolo respir speranta,eternitate...respir cu sufletul,cu mintea,cu privirea...imi scutur visele din par si le inlocuiesc cu altele...si dorm linistita....pana knd vreau EU sa ma trezesc...:) vorba unei melodii preferate : "Find comfort in an endless stream of moments
I don’t even care, about the way I feel today
Because it changes anyway
Something will make me cry or smile
Another picture on my pile"