Dare to put a spell on me...

Daca nu am fi atat de entuziasti sa adoptam traditiile si sarbatorile altor tari, am putea poate sa ne bucuram in tihna si spaima de propriul Halloween. Noaptea sfantului Andrei este o noapte mai frumoasa decat oricare alta. Este o noapte in care strigoii, varcolacii, mortii vii si spiritele ratacite au dreptul de a umbla nestingheriti prin lume. Este o noapte in care iubirea pare posibila pentru toti. Incarcata de magie si credinta, de sacru si profan, desprinsa parca din povestile infricosatoare si captivante pe care bunicii nostri ni le povesteau cu sfintenie odinioara la gura sobei, sarbatoarea sfantului Andrei imbina deopotriva repere pagane si crestine. Stiu ca suntem cu totii copii mari, adulti emancipati care nu mai cred in povesti de groaza si personaje fantastice. Acesti adulti nu mai au timp sa povesteasca copiilor sau nepotilor legende de demult. Nici nu le mai stim, iar pe cele cateva care au dat culoare copilariei le-am cam dat uitarii… Dar nu ar fi deloc rau sa dam un strop de magiei acestei zile, facand-o sa fie una deosebita.

Spiritul autentic romanesc, cu fricile si temerile sale de moarte si de viata, cu dorinta neobosita de aflare a iubirii, cu rugaciuni pioase care se inalta langa un descantec arhaic, cu ritualuri de dragoste, cu blesteme si incantatii pe care pe care buzele nu au curaj sa le rosteasca, cu dorinta sa naiva de a se proteja impotriva strigoilor care nu-si gasesc linistea nici in lumea aceasta, nici in lumea de dincolo, acest spirit romanesc este surprins parca in toata complexitatea sa in semnificatia zilei de 30 noiembrie, ziua Sfantului Andrei.

So...prepare your spells and make magic happen ;)

"Nu se mai auzeau automobile trecand, nici tarnacoape lovind in pamant; se stinsesera felinarele intre ruine. Ramasese doar luna peste tot. Ea si scancetul Evei, plangand pe pilon: “Iubitul meu, iubitul meu!  Vino intr-o zi, cand ai sa vrei, te astept cat de tarziu…” Era o intinsa liniste alba imprejur, linistea astrilor morti care ratacesc in univers. Si in linistea asta parca se auzea o vioara cantand. Parca pe un pod trecea un muzician orb, dus de pulpana hainei negre de un copil blond."

                                                                                                                         (Fiul risipitor,Radu Tudoran)

Loreena McKennitt - Tango To Evora
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Sometimes you should dream bigtime...

...cause dreaming about the little things is sometimes even harder...

Uneori exista acele momente de incertitudine din care autoanaliza refuza sa indice iesirea...uneori ne invartim in cerc si inchidem ochii pentru cateva clipe in speranta ca atunci cand ii vom deschide din nou, ameteala va trece si vom putea privi clar in directia in care ar trebui sa ne indreptam....uneori iti lipsesc atat de multe incat e greu sa stabilesti ce vrei...care va fi calatoria prioritara in cautarea acelui ceva...uneori se intampla pur si simplu sa nu stim ce vrem...unii ar spune ca necunoasterea suficienta a sinelui conduce spre o astfel de situatie, altii ar spune ca este exact aceasta cunoastere prea profunda a sinelui cea care genereaza un contraargument pentru fiecare dorinta a noastra...uneori e trist sa nu stii ce vrei pentru ca scenariul in care acel ceva se va implini inainte ca tu sa constientizezi ca vrei asta, pare cel putin imposibil...

Dar exista acele momente in care stii exact ce vrei, detectezi imediat golul care urla in tine in speranta ca va fi "peticit" si pornesti in cautarea visului, a dorintei...si cu ochii larg deschisi il gasesti imediat...ce te faci insa cand realizezi ca 'petecul" nu vrea sub nicio forma sa se potriveasca cu golul?Ce faci atunci cand gasesti ceea ce cauti si stii ca vrei cu toata fiinta ta acel ceva insa nu il poti avea?Se intampla rar sa ai posibilitatea de a reface traiectoria urmata si sa inlocuiesti visul la origini...inlocuim visele neinmplinite cu altele amanand insa momentul in care sunetul lui surd ne va tiui suparator in interior amintind de ceva ce se vroia a fi uitat pentru ca nu poate primi acel ceva dupa care tanjeste...

Abandonarea dorintei pare salvarea superficiala insa in conditiile in care optimismul si naivitatea si rezistenta tot mai mica la "socuri" te-au condus din nou inspre aceeasi usa inchisa pare uneori cea mai buna varianta...

Poate ca uneori, doar uneori ar trebui sa avem totusi curajul sa visam mai mult, sa ne dorim mai mult, sa dorim imposibilul care e mai posibil uneori decat o dorinta care e langa tine si totusi nu se lasa a fi atinsa...poate ca o dorinta mai mare ne-ar aduce si o perioada de ragaz pana la implinire...o perioada de rabdare care ar impinge cel putin momentul final,de extaz sau de neimplinire,undeva departe...poate ca ne-ar permite sa ne bucuram mai mult de drumul lung si plin de surprize in atingerea visului sau implinirea dorintei...pentru ca pana la urma drumul in sine este esenta visarii si nu punctul final...entuziasmul cautarii este combustibilul care ne intretine visul si nu implinirea in sine....implinire care dupa un drum lung s-ar putea sa fie NEimplinire...

Ne bucuram ca un copil de lucrurile marunte ale vietii si le ascundem undeva sub mantia fina a constientului...si incet incet devenim sclavii acestor detalii care ne-au penetrat fiinta atat de adanc incat ne-am legat de ele mai mult decat ar fi fost cazul...si uitam sa privim in perspectiva...apetitul pentru acele detalii cu semnificatie infinita pentru sufletul nostru ne tine captivi intr-o sfera inchisa in care tot ce s-a putut implini s-a implinit deja si tot ceea ce nu...si-ar gasi implinirea in exterior... DACA am reusi sa razbatem prin propriile noastre incorsetari....

Si ma intreb din nou... oare cum e mai rau....sa nu stii ce vrei sau sa stii exact ce vrei dar sa nu poti avea?

Bring colour to the world!

"Liberty is the possibility of doubting, of making a mistake,... of searching and experimenting,... of saying No" (Ignazio Silone, The God That Failed)

Sunt un spirit liber, detest orice tip de constrangere exterioara si dezmint cu fervoare orice astfel de amenintare din interior ...uneori inaintez cu pasi marunti si alteori fac salturi cu ochii inchisi, aleg sa gandesc felul meu de a fi in urmatoarea secunda sau libertatea de a ma dezice de acest pas, urmez calea cea dreapta sau gresesc....uneori neintentionat, alteori cu buna stiinta...si respect cu sfintenie o singura regula: asumarea consecintelor!

A existat o vreme cand spiritul meu nativ justitiar imi asternea in fata ochilor o lume in alb si  negru...ma loveam inevitabil de tot felul de situatii ambigue pe care constiinta intarzia sa le catalogheze cu usurinta la capitolul BINE sau RAU....sau situatii care in ciuda efortului meu de a le intelege, starneau revolta in interiorul meu...revolta cea mare lua nastere atunci cand ai mei incercau sa ma trezeasca la realitate spunandu-mi ca voi creste si voi vedea ca "lucrurile nu stau chiar asa"...

Se pare ca am crescut incet incet si incep in sfarsit sa inteleg...lumea nu e alba sau neagra, lumea e plina de culori...culori care ar trebui sa fie binevenite intr-un suflet sau intr-o minte deschisa...pentru k diversifica existenta noastra efemera pe acest Pamant...judecand totul in 2 variante nu vom face altceva decat sa ajungem la un moment dat si binemeritat in fata unei usi inchise...ce facem?ramanem acolo pana la final sau refacem traiectoria urmata in speranta ca daca se intampla sa ajungem in acelasi loc vom avea posibilitatea sa trecem mai departe?

La varsta copilariei citim basme...basme in care autorul ia decizia pentru noi...binele invinge intotdeauna raul....binele e un print iar raul e un zmeu....eh,am ajuns si eu sa spun ca "lucrurile nu stau chiar asa"...

Intalnesc persoane uneori care ghidati de ideea de a face bine, imi ingradesc felul de a fi...si nu realizeaza ca nu fac altceva decat sa ma piarda incetul cu incetul ...Consider cu vehementa ca o persoana care judeca totul in alb si negru de cele mai multe ori nu este o persoana cu un simt al eticii mai dezvoltat sau cu o coloana verticala mai bine conturata care se ghideaza dupa principii ferme de la care nu se abate...de cele mai multe ori o astfel de persoana isi permite sa fie asa pentru ca inca nu a ajuns la usa inchisa...dar urmeaza...poti spune "ori e asa ori e asa" doar atunci cand nu ai trait nicio situatie care sa nu se incadreze nici la BINE nici la RAU.

Mie mi-a placut intotdeauna sa ascult....odata,demult ascultam cu ochi mari discutiile adultilor, iar acum am ajuns sa "ascult lumea cu urechea" in fiecare moment...si am auzit multe si am ascultat multe si prea putin m-am oprit sa judec... si am realizat k nu exista oameni buni si oameni rai,uneori nici nu stiu daca exista greseli...cine spune ca o anumita fapta a fost o greseala?Societatea care e acolo numai cu vorba?Noi, pentru k nu ne-au placut propriile consecinte?Sau cei din imediata apropiere care te sfatuiau inainte sa-ti urmezi inima sau intuitia dar s-au revoltat in momentul in care consecintele i-au atins pe neasteptate si pe ei?

Eu pot sa inteleg orice(sau aproape orice-imi iau o mica rezerva :D) atunci cand ascult, atunci cand aud un motiv sincer....nu neaparat BUN,nu sunt in masura sa judec asta dar atunci cand e sincer,il simt...oamenii pot fi pusi in diferite situatii uneori cu sau fara voia lor iar portita de iesire nu e alba sau neagra,e cu atat mai colorata cu cat personalitatea omului in cauza e mai complexa...

Ma consider un om cu esenta buna,(ca sa nu zic un om bun k poate e prea mult) insa am zabovit si eu uneori in situatii suficient de ingrate k sa imi dau seama k "going by the book" nu functioneaza intotdeauna...si cea mai buna lectie am primt-o tocmai de la o persoana care a admis k am gresit,o persoana care a stiut sa asculte si sa citeasca sinceritatea din mine in ciuda faptului in sine...a fost omul caruia nu a trebuit sa ma explic in sute de cuvinte pentru k dintr-o privire a inteles k nu exista rautate in spatele faptelor mele si k daca am incalcat niste reguli nescrise, imi pare rau...(sunt convinsa k habar nu are cine e,dar pentru mine discutia respectiva a contat mult :) )

Ideea e conform zicalei "you can do good things for the wrong reasons or bad things for the right ones"...nu vreau sa sustin k scopul scuza mijloacele insa uneori lucrurile trebuie luate ca atare iar alteori trebuie vazut dincolo de eticheta... Uneori lumea doar isi urmeaza cursul firesc,uneori chiar nu comploteaza impotriva noastra si uneori chiar lupta sa ne ofere ceea ce e mai bun, trebuie doar sa privim...si sa primim...sa primim de la noi, de la straini, de la prieteni sau de la cei care ne sunt antipatici, dar sa primim, sa fim deschisi, sa invatam ...sa nu desfiintam culori doar pentru k societatea ne-a invatat sa privim monocromatic ;) (daca stau sa ma gandesc serpii vad monocromatic si parca de la ei a inceput tot raul :)) )...cu cat suntem mai deschisi,cu cat acceptam k exista o lume si dincolo de convingerile noastre ,cu atat vom avea o lume plina de culoare, de viata- de viata din aia adevarata si nu pagini de "dictionar"....(to be continued)

Sometimes...

 

Take the ribbon from my hair

Shake it loose and let it fall

Laying soft upon my skin

Like the shadows on the wall

Come and lay down by my side

Till the early morning light

Cuz all I'm asking is your time

Help me make it through the night...

bryan adams LET'S MAKE A NIGHT TO REMEMBER
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Dreaming permits each and every one of us to be quietly and safely insane every night of the week

And all my days are trances,

And all my nightly dreams

Are where thy grey eye glances,

And where thy footstep gleams--

In what ethereal dances,

By what eternal streams. (Edgar Allan Poe, To One in Paradise)

 

 Ok, I have a problem with dreams and it's not a secret....First, I cannot seem to understand what is the purpose of having a dream if you can't remember it when you wake up...If those rumors that tell us dreams are signs of the sunconscious were true, that means we should remember those signs the moment we wake up so that we could light up that idea in our brain and do something about it,right?

Secondly, I've had a lot of problems and complications coming from dreams that I thought meant something...and I have another problem...I believe my own dreams...I'm in a constant battle with myself trying to know myself the best I can,so...I also tend to listen to my dreams....Maybe I find them way too important or maybe I have a defectuous sunconcious judging by the consequences of "listening" to my dreams ....Am I crazy a person though?:)))

 So...as you can easily see, I have a problem with dreams, but as anything that it's a bit intriguing, I'm beginning to like it :)...Cause every once in a while, every once in a blue moon, there are those dreams that change something...that dreams that change your day, or your perspective, or your whole life...I'm pretty sure I'll soon find myself in trouble again cause of this theory but....I sort of like it ...sometimes it's worth it, sometimes you must believe in your dreams maybe just because they're yours and in every one there's a little piece of you...hidden somewhere...

Dream life, I realized, was only confusing when you were awake. It was from the perspective of waking life that dream life seemed fractured and lacking consequence, lacking any certainty that one thing led to another. But from within dream life, the world was generally coherent. Not exactly an unconfusing world--just no more confusing than any other. 

So maybe all those thoughts have a meaning, as weird as they might seem, as strange as they can be...maybe we are way too ignorant or cinical to interpret our dreams the right way so we get mad at them cause we failed...maybe the joy lies in living the dream, dreaming the dream, not in remembering the dream and throw it into reality...Dream on!

 

Moby - Dream about me
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

I believe for the most part, love is about choices.It's about putting down the poison and the dagger and making your own happy ending, most of the time.And that sometimes, despite all your best choices and all your best intentions, fate wins anyway...

Da,exista si momente in care ajungi intr-un punct anume din care privind per ansamblu totul, realizezi k sensul unui viitor comun se ascunde incredibil de bine privirii tale...si k e timpul sa scotocesti in buzunar dupa varianta demult lasata deoparte...cea a despartirii...Motivele sunt diverse, raspunsurile de cele mai multe ori intarzie sa apara insa mintea noastra nu prea poate functiona la parametrii optimi fara un motiv anume,din dorinta de a pleca mai departe la drum cu lectia invatata...iar astfel de motive am auzit nenumarate,as putea chiar sa le cataloghez pe categorii :))(nu sunt toate ale mele,thank God)...Totusi,din anonimatul in care se pierd majoritatea unul iese la iveala si imi zgaltaie creierii de fiecare data cand il aud..."Nu-mi mai oferea ceea ce voiam"...Se poate sa ma insel si va rog sa ma corectati insa mi se pare cel mai egoist motiv din lume,mai mult decat atat,persoana care ar spune asa ceva,crezand k arunca in vant un motiv oarecare,nici nu realizeaza cat de egoista poate fi pentru simplul fapt k a gandit asa...wtf?"nu-mi mai oferea ceea ce voiam"...Last time I checked o relatie nu era o afacere,astfel incat cand cineva te saruta si iti spune k ar vrea sa petreaca impreuna cu tine o perioada nederminata,in care sa va bucurati unul de celalalt nu am auzit pe nimeni sa spuna :"Dar mie ce-mi iese?"Pentru k e vorba de bucuria descoperirii,de fiorul necunoscutului, de dragul care te cuprinde de fiecare data cand mai observi un gest dragut pe care il face...si da,pe parcurs toate astea se transforma,s-ar putea sa ne transformam chiar noi...s-ar putea sa crestem,sa ne schimbam prioritatile,visurile si din pacate nu mereu in acelasi fel...si atunci inchizi ochii si iti amintesti iubirea de la inceput,te inarmezi cu rabdare,numeri pana la 10 si incepi batalia...pentru tine si pentru el si pentru ce poate sa fie...s-ar putea k la finalul ei sa nu existe decat invinsi,insa ramane satisfactia celei mai bune batalii ale tale...Napoleon e celebru pentru batalia de la Waterloo,si a fost invins ...nu intotdeauna miza sta in final...dar daca acesta vine,il imbratisezi ca un semn de mai bine dar in alt fel si gata....si chiar daca e simplu sa arunci cu motive pentru care s-a ajuns aici,sau chiar daca de la distanta pare ca unul e mai vinovat decat celalalt,intotdeauna raspunsurile stau ascunse undeva mai departe decat o atingere de deget...si cel mai probabil ele transpar in timp,din diverse imprejurari in care nu te astepti...So,daca tot trebuie musai un motiv,macar nu-l mai folositi pe asta,e absurd, e EGOIST si arata ca si cand nu ai stii nimic despre ceea ce vorbesti...pentru k nu e vorba de a sta cu cineva pentru ca iti ofera nush ce,e vorba de a sta cu cineva pentru k asa cum e el in cea mai naturala forma a sa, iti place, si poti fi si tu la randul tau....TU!

Guns`N`Roses - Don`t cry
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Despre iubire...in stilul meu

Hello boys&girls...

Uite ca am gasit si ziua perfecta pentru a scrie din nou pe blog...si pentru asta tb sa ii multumesc Andrei pt posturile ei care imi sunt atat de dragi si care m-au facut sa imi doresc sa mai debitez si eu cate ceva doar doar se gaseste cineva sa citeasca...:)

So...let's begin!

Revolta este cea care m-a scos de data asta din gaoace...pentru ca incep sa inteleg tot mai putin din lumea asta,si totusi mai am mult pana la a ajunge sa judec...:-D......Am fost azi noapte la o petrecere,si am vazut oameni frumosi,dragi mie care se iubesc mult ...se iubesc mult cu privirea,nu au nevoie de fraze intortocheate pentru a exprima asta,pentru k se vede in fiecare gest,in fiecare zambet,in fiecare mangaiere...si nu am putut sa nu observ k astfel de lucruri le vezi tot mai rar ...in ultimul timp am asistat la tot felul de destramari mai mult sau mai putin tragice ale relatiilor si stau si ma intreb cand si mai ales cum se face trecerea de la iubire la tacere, de la acea sclipire in privire la raceala unor cutite,de la a iubi fiecare clipa langa persoana respectiva la a te simti sufocat de atingerea ei?Cum poate omul care odata ti-a spus ca te iubeste si reprezinti totul pt el,sa te priveasca sec si sa iti arunce 2-3 vorbe goale care dor atat de tare incat ajung sa puna serios in balanta toate clipele deosebite petrecute impreuna?Si de ce ar lovi exact acolo unde stie k te doare mai tare pentru k odata ii impartaseai toate slabiciunile tale in speranta k va "pune degetul" pe ele si totul se va transforma,orice slabiciune va fi de acum incolo un punct forte...?

 Nu stiu...dar stiu cum e cand iubesc eu,stiu cum era...si iubeam fiinta aia mai mult decat pe mine,mai mult,ma iubeam pe mine pentru k prin ochii lui eram cel mai frumos om de pe pamant,si nu am primit niciodata complimente gratuite carora sa le raspund cu cu zambet din vanitate...in schimb am primit recunoasterea unor calitati pe care nici nu stiam k le aveam,si privind in ochii lui stiam mereu sa iau decizia corecta,sa fac acele alegeri care mi-ar aduce doar bine in viitorul mai apropiat sau mai indepartat...

Iubeam...nu stiu de ce iubeam,se spune k atunci cand poti gasi clar niste motive pentru care iubesti o persoana inseamna k de fapt nu o iubesti deloc...ei bine,nu stiu de ce iubeam,dar stiu k iubeam tot...de la felul cum fuma o tigara pana la felul in care spunea "Alo" atunci cand il sunam, de la felul in care ma strangea in brate pana la felul in care ma certa...de fapt,cred k atunci il iubeam cel  mai mult,pentru k simteam k ma cearta pentru k ma iubeste,pentru k orice fapta a mea are alta importanta in viata lui decat pentru un om obisnuit...iubeam felul in care dormea langa mine fara sa ma sufoce dar stiind k e acolo la o atingere de gene...

Si cred eu k astfel de iubire nu isi gaseste niciodata sfarsitul...da,se transforma,da,circumstantele se schimba,prioritatile se schimba,vietile se schimba cu totul uneori...dar sentimentul ramane,capata alta infatisare dar ramane acolo intr-o stare latenta...si e bine k face asta pentru k are menirea lui,nu aceea de a invia ce nu mai este de inviat dar daca a fost adevarat,te poate ajuta sa te regasesti pe tine in momentele de ratacire,pentru k atunci ai fost TU in cea mai buna varianta a ta...

Eu...eu stiu k mi-e drag de mor omul asta si acum,stiu k s-a lipit de sufletul meu definitiv...stiu k ma bucur k un copil atunci cand il vad si am o pofta nebuna de a-mi afunda nasul in obrazul lui cald si de a-l pupa rasunator:))))...(revenind la tema postului)...nu as putea niciodata sa il privesc cu raceala,sau sa il ranesc in vreun fel sau sa imi para rau dupa ceva din ce am trait,sau sa imi fie indiferent k si cand nu s-ar fi intamplat nimic...din contra...daca l-as revedea m-as bucura pentru fericirea lui ca si cand ar fi a mea,si nu sunt deloc ipocrita cand spun asta, i-as adora licarirea de fericire din privire de care poate mi-era atat de dor,l-as imbratisa cu toata sinceritatea si cu tot dragul si dintr-o privire i-as dori tot binele din lume....cred k peste 10 ani i-as duce si copiii la gradinita daca el n-ar avea timp :))))))))....DAR,asta sunt eu,asa iubesc eu,nu amdreptul sa imprim nimanui vreun tipar,nici nu cred k mi-ar placea sa stiu k lumea iubeste ca mine,ideea e ca intre ce povestesc eu aici si ce vad tot mai mult in jurul meu e un abis fara margini...unul care creeaza caricaturi de oameni si schimonoseste orice sentiment uman...e pacat,si e trist,si sper k undeva fiecare din oamenii astia va gasi in el/ea acel motiv pentru care totul merita...