Me & my imaginary friend! :-)

;))...Dap,me & my imaginary friend!Poata suna a titlu apartinand unui copil cu varsta undeva intre 3 si 5 ani dar eu l-am nascocit!:) De fapt,m-am prins de curand k exista in gandurile mele de ceva vreme...E sufletul ala care le stie pe toate,stie tot ce gandesti knd te privesti in oglinda,toate acele lucruri la care te gandesti si iti tresare sufletul,toate temerile,dezamagirile...poate k avem cu totii un astfel de prieten fie k ii atribuim un chip cunoscut fie k ne raportam la el k la o fiinta oarecare...ideea e k dak ii atribuim un chip,probabil al persoanei noastre preferate( cu toii avem o persoana preferata) riscam sa nu mai vedem diferenta dintre cele 2 si atunci avem o problema,pt k vedem ceea ce vrem sa vedem,intruchipam perfectiunea in cineva si ii punem o mare responsabilitate pe umeri...pt k in viata reala nimeni nu e perfect si pana la urma nimeni nu e responsabil de fericirea noastra...nimeni nu are mereu raspunsul sau reactia potrivita la momentul potrivit,nimeni nu se pricepe la a descifra fiecare gand al nostru dintr-o singura privire...am facut-o si pe asta,i-am atribuit cuiva toate visele mele si am gresit!de ce am gresit?nu pentru k am fost dezamagita de persoana mea preferata ci pt ca m-am dezamagit pe mine visand la altceva decat realitatea...
Sa revenim...prietenul imaginar nu tb sa aiba chip,tb sa fie o alta fata a personalitatii tale poate,latura mai puternica,mai vesela,care stie raspunsul la toate intrebarile...sau poate fi o utopie,un suflet pereche!
Cum zicea Meredith Grey..."whatever makes u feel better!" :D

Drifting away...

Mmmm....m-am trezit, am facut ochi, am baut cafea, am aprins o tigara...(mi-am ales si licenta cu bine) si acum am chef sa plec....departe,departe,sa ma urc in masina(fara teama k o sa ma sinucid :)) ) si sa calc acceleratia si sa merg sa ma plimb,asa,oriunde, cu muzik preferata...probabil atb-no silence ar fi cea mai potrivita compilatie pt ca ma face sa ma simt bine intotdeauna...respir liniste knd o aud,grijile dispar,eram in culmile fericirii knd a aparut albumul asta si retraiesc fiecare clipa...
Si uite asa sa ma plimb....sa se scuture pomii in mii de culori si sa fie soseaua pustie si uda,sa miroasa a toamna si undeva in departare sa se strecoare o raza de soare...sa inchid ochii si sa visez(stiu...nu e prea safe la volan:P )...si calc acceleratia tot mai tare,muzik canta in continuare,mai tare,si mai tare si sa ma duc...undeva,mai incolo,mai incolo...cu soseaua uda,cu muzik mea,cu frunzele care cad pe parbriz si sunt spulberate apoi de vant,cu ochii inchisi,cu visele lipite de piele...

So...?

Vad k azi dak tot ploua si e urat afara m-a apucat cheful sa ma baricadez in casa cu un capuccino fierbinte in fata calculatorului si sa scriu,k te miri knd mai are timp inspiratia sa ma loveasca...
Am stat si am cugetat ca o freak ce sunt la dilemele mele existentiale...si una din ele are de-a face cu deciziile pe care inevitabil le luam...si dak gandesti treaba in profunzime iti dai seama k de fapt fiecare decizie reprezinta pe plan secundar o renuntare...dak aleg sa fiu blonda,automat renunt la optiunea de a fi bruneta,dak aleg sa te iubesc pe TINE automat renunt la ideea de a iubi pe altcineva...pentru k nu le poti face pe toate in acelasi timp,nici kiar noi femeile care avem atentie distributiva zice-se...sau?!...Nu,e clar k nu o poti face,nici chiar noi!:)...Si atunci knd iti dai seama si de aceasta consecinta a deciziei tale incepi si te gandesti de 100 de ori inainte de a o lua.Dar cu cat te gandesti mai mult factorii implicati in decizie cresc exponential si te trezesti k nu mai stii nici de unde ai plecat nici unde vreis a ajungi...si te compalci asa...pana realizezi k asa nu se poate si fortat iei o decizie...o faci bazandu-te pe sentimente,pe intuitie,pe starea de moment...Asta a fost introducerea,dilema mea de fapt este...cum stim k am luat o decizie corecta...de obicei lucrurile evolueaza intr-un fel sau altul si ne soptesc raspunsul...dar in cat timp?kt asteptam sa vedem dak am avut dreptate??pt k poate pe termen scurt efectele deciziei noastre nu sunt din cele mai bune insa pe termen lung timpul ne arata k am reactionat corect...sau invers.Asa k...sa fie 1 zi,1 luna,10 ani?Cat tb sa asteptam k sa stim dak am decis bine la momentul x?Poate raspunsul nu va veni niciodata,caz in care eu m-as revolta pentru k nu cred k frumosul sta in necunoscut...cateodata vrei sa stii,vrei raspunsuri,explicatii....si e mai bine sa le primesti decat sa le cauti singur pt k am invatat k dak iti doresti sa crezi cu adevarat un lucru,toate detaliile se leaga...knd tu de fapt urmaresti o pista total gresita...pe de alta parte un raspuns gasit pe cont propriu dupa lungi investigatii e mai valoros....
Si atunci ce facem?gandim repede pana nu apucam sa ne speriem de toate implicatiile?sau incet si prudent?asteptam raspunsuri,confirmari sau infirmari,sau le cautam singuri?
Hai sa mai inveselim atmosfera la sfarsit si sa ne amintim k in desene Captain Planet spunea "the power is yours" si poate avea dreptate :))

Stolen...

Incep prin a marturisi k acesta este un post furat...nu de pe un alt blog ci de pe buzele Danielei Nane...dar l-am primit cu ceva timp in urma si m-a impresionat pana la lacrimi si am zis sa nu il tin doar pentru mine...mai ales k e fff adevarat...

"Exista iubiri interzise si iubiri imposibile...Cele interzise sunt mai dulci caci se intampla,mai pasionale ca se asteapta.Sunt inaltatoare cand se consuma in victorii,care se transforma in legende de povestit copiilor.Dar cele imposibile sunt cele care mocnesc intr-o agonie surda spre a pieri in vitrine pline de durere.Sunt acele iubiri pe care nu le vrei iubite ori privite.Sunt atunci cand nu ti-l mai visezi pe celalalt ci doar pe dorul tau,de carnea lui.Cand crezi ca ai sa te convingi pe tine,ca ai sa renunti la goana pentru argumente,fara a te holba la soarta sau la cenusa din vitrina.Cand stii ce vrei, dar vezi ca nu se poate.
Probabil iubirea interzisa e varianta mai "light" a raului pentru simplul fapt ca e "interzisa" de ceva sau cineva.In schimb,iubirea imposibila nu lasa loc de o fata a dusmanului.Si e al naibii de greu sa castigi atunci cand nu stii impotriva cui lupti"...

Believe the rainbow!

He he ce ma distreaza imaginea asta:))...sa povestesc sa priceapa poporul...:P...azi am vazut una dintre cele mai tari reclame,si funny pe deasupra,scurta si cuprinzatoare :noua reclama de la skittles :)...pt cine nu se uita la televizor(give me 5 si eu ma uit intamplator) reclama arata 3 oameni care stau confortabil pe un curcubeu si povestesc,la un moment dat unul incepe sa se intrebe dak respectivul curcubeu kiar exista si k pedeapsa cade...morala:Believe the rainbow!Eu cred k dupa capul meu am surprins esenta..nu,nu sa consum mai multe dulciuri decat o fac deja ci partea cu believe the rainbow!eu as adauga believe your OWN rainbow!Adica...daca e sa ai un vis de ce sa nu visezi cu ochii deschisi sau inchisi cum iti e mai confortabil la el?de ce sa nu crezi in inertia ta k odata se va implini?nu e un cliseu,credeti-ma,majoritatea oamenilor chiar au momente in care renunta sa creada la un anumit vis sau renunta chiar sa mai viseze de teama unei dezamagiri...ideea mea e ca dak tu crezi in fiecare zi in visul respectiv probabil chiar dak ajungi la sfarsitul vietii si visul nu se indeplineste tu nu vei stii asta,vei muri fericit k odata si odata tot se va implini!si pana la urma...nu trebuie sa vorbim despre vise neaparat,trebuia sa-mi cinstesc ideea de baza a blogului si sa amintesc si de asta...propriul curcubeu se naste din toate acele lucruri care ne fac ziua mai frumoasa,care ne fac sa zambim inainte sa adormim...xcum pe parcursul vietii cineva va spune despre tine,mai pe fata sau mai pe ascuns k esti nebun,dus,cum vrei tu...si atunci wtf?de ce sa nu fiu o nebuna fericita?o NAIVA fericita cum se spune adesea despre mine,lucru observat de oameni mai intelepti ca mine :)...dak eu vreau sa cred k spre exemplu cineva care m-a ranit nu a facut-o intentionat ci pur si simplu a gresit si poate ii pare sincer rau ma bucur k o fac,pt k asa imi amintesc de EL zambind :)...dak eu vreau sa cred k ink exista lucruri care conteaza in viata cum ar fi prietenia adevarata,bunul simt sau fidelitatea treaba mea,mind your own business people,get a life!si lasati-ma pe mine sa cred in curcubeul meu...in lumea mea cu "ponei roz"...poate k exista momente in care ai nevoie si de asta inainte sa cobori cu picioarele pe pamant si sa dai piept cu ce iti iese in cale...si pt cine nu a inteles,lumea mea cu "ponei roz" exista doar atunci knd e cineva pt care merita sa mi-o imaginez!deci e de bine!...acestea fiind spuse,va doresc un weekend k in filme si nu uitati:Believe your rainbow!Si bucurati-va cu toate simturile(cele 5 + ale voastre proprii :) ) de persoanele voastre preferate si de visele nascocite pt k ele va inspira!

One of those days

Astazi...13 octombrie...una din zilele alea in care simti k pasesti in pantofii altcuiva,una din zilele alea in care simti k spiritul tau nu e singur in interiorul tau,parca se mai aude o voce,parca nu esti TU un tot unitar....in astfel de zile simti k park te mai imparti cu cineva...simti in sfarsit k de fapt inima ta nu e un spatiu unitar ci tetracameral,k creierul tau responsabil cu ce iti trece tie prin minte de fapt e alcatuit din 2 emisfere....k park tot ce gandesti tu e contrazis de o alta voce care nu te lasa in pace...Asa ma simt eu azi...dak pasesc am senzatia k se mai aud pasi in spatele meu,dak mananc am impresia k cineva mesteca in rand cu mine,dak dorm am impresia k cineva imi sufla in ceafa si daca visez nu sunt eu centrul visului meu...asta e cel mai enervant de fapt:))....one of those days!let us call it awkward!