Face...off!

Ah dragilor,am fost admonestata zilele trecute k ma chefuiesc prea mult si uit de blog :))...ce sa faci?Trebuie cateodata :P
Ideea e k m-am intors cu forte proaspete si cu inspiratia racordata la cote optime...M-am invatat sa fur cate un subiect din fiecare conversatie mai putin banala pe care o port zi de zi...si azi am avut una heart 2 heart cu o prietena si mi-a venit in minte tema acestui post...Oare de ce mint oamenii?oare in ce moment alunecam subtil de la a fi un om sincer si cinstit la ipostaza "omului cu masca"(sa nu-l numim totusi mincinos :) )?
M-am gandit la mai multe motive...probabil unii oameni mint din lasitate,unii din comoditate pur si simplu,unii tin prea putin k sa spuna adevarul si unii poate tin prea mult,la ei sau la altii ....Oare exista minciunele "bune"?....Eu cred k exista,eu cred k oricat s-ar spune k minciuna e minciuna si raneste(subscriu si eu aici,sa nu credeti otherwise) cred totusi k exista minciuni mai albe si minciuni mai negre :)...poate k in spatele lor sta motivul pentru care oamenii mint...acum partea grea incepe odata cu deosebirea lor...pentru k niciodata nici cel care a mintit si nici cel care a fost mintit nu vor fi suficient de obiectivi incat sa faca o departajare "la rece"...
Si totusi care e momentul in care oamenii se pierd pe panta neadevarului?Incepe totul odata cu prima minciuna sau e un punct tricky undeva mai incolo?In ce moment uitam sa privim totul cu ochi mari si sinceri de copil si devenim oamenii ascunsi in spatele propriilor masti?Ce e curios e ca atunci cand suntem mici si teoretic puterile noastre sunt mult mai limitate decat la maturitate, avem mai mult curaj sa fim cine suntem,sa visam ceea ce ne dorim,sa-i infruntam pe cei ce ne ruineaza viziunea asupra lumii....iar pe masura ce crestem devenim din ce in ce mai lasi,ne lasam cuprinsi de frica...frica de a fi ranit,frica de a da gres,frica de necunoscut,de esec,frica de a-i dezamagi pe cei care si-au pus increderea in noi....si atunci in loc sa ii mai avem k idoli pe Wonder Woman sau Superman,ne croim noi un ideal poleit cu visele noastre si il tinem undeva pe post de masca pe care o atasam identitatii noastre atunci knd avem nevoie....nevoie de curaj,de admiratie,poate chiar dak suna paradoxal kiar si nevoie de libertate.....Problema intervine atunci knd te obisnuiesti cu ea.Pentru k incerci sa o dai jos si lumea de dincolo capata o alta dimensiune,un alt contur decat avea inainte si te sperie,si ne intoarcem inapoi,in spatele mastii.....si uiti sa fii tu,si e pacat pentru k tu esti unic asa cum esti,oricine ai incerca sa fii,mai exista cineva fix asa k tine...si...pana la urma de ce sa nu fii altfel?

Cineva se va gasi intotdeauna sa vada dincolo...sa te vada pe tine...sa vada ceea ce esti cu adevarat...si atunci,de ce sa nu iti doresti mai mult de la tine?De ce sa poleiesti masca dupa ultimele tendinte dak in momentele cu adevarat importante nu te ajuta cu nimic?;-)

Take care!

The joy...the goosebumps....the spirit! It's Christmas time inside me...!

Copilul din mine,zburdalnic si nerabdator s-a trezit la viata din nou...Nu ma pot abtine,nu ma pot descotorosi de golul in stomac pe care il simt knd ma gandesc la ziua de maine...daca stai sa te gandesti la Craciun realizezi k sunt vreo 72 de ore care trec intr-o clipita...dar trec frumos,sunt clipe speciale,emotii speciale pe care le ai....cred k secretul consta in a fi fost un copil fericit de Craciun....eu am fost...imi amintesc si acum strazile pline de zapada seara,plimbarile cu sania pe sub lampioanele care la vremea aia mi se pareau niste lumanari imense(ma infofoleau atat de tare incat de abia imi mai puteam misca gatul dar era faaaaaaain!!!!!!....cu ditamai bradul care era impodobit undeva prin 1 decembrie pt k nu mai aveam rabdare si care sigur se rasturna la un moment dat(eu eram responsabila desigur) :))

Apoi am crescut mai mare si tin minte k ma uitam la camioanele cu Coca-Cola din reclame si nu credeam k exista cu adevarat pana le-am vazut intr-o seara knd ningea....a fost superb...si mai sunt amintiri frumoase de Craciun cu gramada...si toate fac din mine un copil fericit cu gandul la ziua de maine!!!

Nu fiti Grinch!Fiti happy de Craciun si lasati-va iubiti...muult!!;)

Eu va iubesc asa cum stiu eu!!;)

To all of us...

Luna decembrie....ultima luna din an,luna cadourilor,a sarbatorilor,a bucuriei....si de asemenea luna in care tragem linie,privim inapoi peste umar si facem socoteala....cat de buni am fost?am luat cele mai bune decizii?am fost sinceri cu noi si cu ceilalti?sau poate am gresit...unde?de ce?ce am invatat pe mai departe?E timpul sa scoatem oglinda din buzunar,sa o stergem de praf si sa ne privim atent in ea...e cel mai bun lucru pe care il putem face pentru noi...

Dar ce te faci daca imaginea din oglinda e neclara?Ce te faci dak realizezi k dupa un an in care ai facut si bune si rele nu stii sa deosebesti exact ce a fost bun si ce a fost rau?Ce te faci dak azi crezi k stii unele lucruri,k ai anumite raspunsuri si maine te trezesti k nu le ai sau poate ai cu totul altele?Incepi sa le asterni pe toate pe hartie si in urmatoarea jumatate de ora te trezesti infipt pana la genunchi intr-un morman de notite mototolite.Te saturi sa te framanti si spui k pana la urma ceea ce conteaza e sa te simti impacat cu tine....pana la urma asta e starea de echilibru la care ne dorim sa ajungem cu totii,pe de alta parte fizica ne-a aratat in repetate randuri k un sistem lasat la intamplare tinde sa se dezintegreze,nu se orienteaza inspre stabilitate....It sucks!

Si ne framantam din nou pentru k nu putem lasa lucrurile la intamplare...daca nu suntem datori fata de noi cu asta,le suntem datori celor din jur de care ne pasa!
Si daca ne dam seama de asta,nu mai bagam de seama la mormanul de hartii din jurul nostru,uitam sa ne fie frica ca nu cumva sa ne inecam in el si o luam de la capat....si incet incet incepem sa vedem ceea ce e de vazut.....si dak nu abundam de inspiratie ,macar vom avea sigur un lucru bun de trecut pe foaie....exact asta!!!faptul k ne pasa suficient incat sa ne analizam greselile si faptele bune,ne pasa suficient de mult incat sa invatam si sa dam o pagina alba si promitatoare pentru la anul :)
Si uite si ratiunea pentru care nu scriu postul asta in 31 decembrie,k sa avem timp de reflectie,sa avem timp sa gandim si sa ne razgandim!

P.S. Eu multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa fac bine,tuturor celor care m-au lasat sa gresesc sa devin in timp un om mai bun si tuturor celor care m-au invatat sa-mi pese!Unul cate unul sunt toti o parte din mine!:)

Let it snow...

Trebuia sa scriu un post despre prima zapada....am tot tras de timp de cand au cazut primii fulgi in speranta k voi realiza k am crescut si am alte prioritati dar in final m-am resemnat si am realizat k pastrez ink atat inima cat si dorintele si bucuriile de copil....unele cel putin ;))
Intotdeauna am simtit un gol in stomac atunci knd ninge pentru prima oara in an...poate e un sentiment datorat si faptului k m-am nascut iarna....si mi s-a povestit k era o zi cu zapada si mult soare in acelasi timp...Acum imi vine sa ies la plimbare undeva pe o alee pierduta printre copaci sa am nasucul rosu si degetle inghetate si sa ma arunc pe jos sa fac ingerasi in zapada :)....Cred k o sa intrec doza zilnica permisa de romantism si o sa marturisesc k ar fi o experienta frumoasa si sa ma plimb intr-o sanie maare maare trasa de cai in timp ce se scutura brazii deasupra mea :)...sunt incurabila,stiu :D
Dupa care sa ma ascund intr-o cabana la caldura tolanita intr-un balansoar undeva in fata unui semineu impunator si sa beau vin fiert cu muuulta scortisoara....tempting huh?
Asta e filosofia mea despre prima zapada,asta e unul dintre lucrurile care imi dau fluturas in stomac ;)

Let there be snow!!!!!!!!!:)

I wanna be the one to walk in the sun.....oh,girls just wanna have fun!

Hm....acum k mi-am revenit partial dupa ziua mea trebuie sa spun k a fost o zi,de fapt un weekend pe cinste :)....Am primit tot ce am vrut si tot ce nici nu stiam k imi doresc macar, deci pot sa spun...I'm a lucky lucky baby girl!;))
Am baut,am ras,am dansat pana mi s-au incins picioarele si durerea ajunsese undeva pana in stomac:))...dar a fst bine.Am cascat ochii (precum un copil cu ochii mari care inghit tot ce nou in jur) la Bote si la super modelele lui,am trecut kiar si de granita orgoliului si am facut o poza cu Riky,k deh....de ziua mea am voie sa incalc regulile!;))

Ce e bine e k nu sunt trista k au trecut zilele astea pt k vine imediat Craciunul!!!!!!!!!My favourite!Si ma asteapta alte momente super ;)

Wish u all the best!:)

Girls....listen up

Azi mi-am reintalnit pasiunea muzicala....nu conteaza cine e,cu cat il cunoaste mai putina lume cu atat mai bine,de data asta pot spune k sunt si eu originala in materie de muzik...:)....ideea e ca azi am avut placerea sa petrec o dupa amiaza super draguta cu fetele la un capuccino fierbinte si sa ma simt free....presupun k stim cu toatele senzatia aia super care ne prinde cateodata in timp ce ascultam live o melodie preferata sau de suflet...e vorba de stare nu neaparat de artist...instantaneu ni se relaxeaza toti muschii,ne cuprinde o senzatie de caldura pe interior,ni se strange stomacul si ni se face pielea gainii....grrr...
Ei bine,senzatia respectiva am avut-o eu azi toata seara....si datorita ei mi-a venit si inspiratia de a scrie pe blog....si m-am gandit de data asta sa scriu un post special pentru us girls ;)....despre barbati!:).....Nu stiu voi fetele cum categorisiti barbatii dar eu cand privesc cate unul brusc il asociez cu una din dragutele ipostaze care urmeaza ;)) :

Atentie,totul e un joc al mintii,aveti voie sa dati frau liber imaginatiei in urmatoarele 3 minute dupa care....shhh :P
Asa...
Ipostaza No.1 : Barbatul pe care atunci cand il vezi, ti-l imaginezi trantindu-te de perete si inghesuindu-te intr-un colt :)) (in sensul bun bineinteles)
Ipostaza No.2 :Barbatul pe care ti-l imaginezi k se trezeste dimineata cu parul ciufulit ,ochii mici si gropite in obraji ;)...super cute (asta e preferatul meu :D )
Ipostaza No.3 :Barbatul timid care te incita sa fii obraznica sa il faci sa roseasca

Mai sunt si alte categorii dar deriva din cele 3 principale.....sunt sigura k citind fiecare din cele 3 enumerate fiecare dintre voi s-a gandit deja la o persoana anume.....
Iar acum la final tb sa spunem k El sau The one trebuie sa intruchipeze fiecare din cei 3 barbati pt noi,si o si face adesea,nu?Si pana la urma barbatii care citesc blogul meu (daca o fac) ar tb acum pe final sa isi schimbe privirea urata pe care mi-ar adresa-o, intr-un zambet pt k mesajul postului e unul cuminte...ideea in sine e sa gustam cat mai multe placeri intr-una singura si sa le asociem pe toate cu persoana noastra preferata....
Si cine nu a inteles subtilitatea acestui post dedicat fetelor inseamna k nici nu trebuie sa inteleaga ;)

Find all these and enjoy the ride girls!;)

I wish for....everything!:))

Ok people,long time no see.....
Sunt happy pt k in 1 rand am scapat de orbetele de la putere in sfarsit si....peste mai putin de 3 ore intram oficial in saptamana cu ziua mea ;))....Am fost intrebata ce mi-as dori de ziua mea si m-am gandit sa fac o lista.... data asta stau mai slabut la dorinte materiale,din contra-predomina celelalte....ceea ce e o premiera so "listen up" :)
Vreau asa:
1.O constiinta mai mica astfel incat regretele sa nu ma napadeasca niciodata dar totusi sa invat cat mai mult din greseli
2.Sa am cel putin un prieten/a bun/a pe care sa il/o iubesc mult mult si pe care sa ma pot baza cum se spune "sa pot suna in toiul noptii daca am nevoie de ajutor sa ingrop un cadavru si sa nu ma intrebe nimic" :))
3.Sa am cel putin o data pe luna senzatia unei ploi de vara seara pe piele
4.Sa am o masinuta draguta care sa imi stea la dispozitie mereu si sa nu aiba nevoie de benzina...
5.Cu masinuta mea sa merg undeva intr-un loc plin de zapada si sa fac ingerasi :)
6.Sa am propriul meu camion Coca-Cola si un sofer care sa-l plimbe prin fata ochilor mei cand sunt trista (asta chiar ar fi super)
7.Sa am un catel vorbitor :)
8.Sa pocnesc din degete si sa fiu la mare cand vreau eu
9.Sa pot zbura macar o zi si sa nu stiu cand va fi asta
10.Sa am mereu la indemana sfatul potrivit pentru cei care au nevoie de el
11.Sa am un super zambet care sa vindece toate ranile pe care le intalneste in cale
12.Sa visez frumos in fiecare seara...daca se poate si ce vreau eu ar fi extraordinar

Si sa mai punem inca o dorinta sa fie 13....hm....
13.Vreaaaau....sa am mereu inspiratia de a gasi solutia potrivita in conjunctura potrivita in drumul meu spre a fi happy :)

Stiu k nu sunt pretentioasa deloc...si daca stau bine sa ma gandesc cei care pufnesc acum cu dispret la lista mea au si ei astfel de dorinte in interiorul lor....Doar k oamenii sunt diferiti,unii se bucura de astfel de lucruri,pe altii doar ii mananca pe dinauntru :) Ha ha ha...
Kiss ya people,take care si n-ar strica sa concepeti si voi lista voastra....secreta ;)

Methamorphozis ....or not?

There are known knows.There are things we know that we know.There are known unknows.That is to say ,there are things that we now know we don't know.But there are also unknown unknows.There are things we do not know we don't know.

De ce se schimba oamenii?De ce ne schimbam noi?In ce fel ne schimbam?Si mai ales cand se produce schimbarea?E un declic neasteptat sau o intreaga metamorfoza?Ne schimbam cu adevarat sau doar pentru o vreme?Sau nu ne schimbam deloc si doar avem impresia k ne-am schimbat knd de fapt s-au schimbat doar datele problemei?

Eu m-am schimbat...sau cred k m-am schimbat...cred k a fost un proces mai lung determinat de un factor capabil sa produca efecte notabile asupra mea...de cele mai multe ori cred k m-am schimbat...desi sunt zile knd tind sa fiu asa cum am fost dintotdeauna...si atunci ma intreb?knd s-a produs schimbarea?pentru k efectele pot aparea la ceva vreme de la stimul...cum iti dai seama?ne schimbam de pe o zi pe alta?ne schimbam oare intr-o clipa de neatentie sau de maxima claritate?sau ne schimbam putin in fiecare zi?si oricare ar fi raspunsul la aceste intrebari...de ce nu ne dam seama pe moment sau in fiecare moment in care o parte din noi se schimba?
Decidem singuri in sunconstientul nostru sa ne schimbam?sau reactionam la anumiti factori pentru k aceasta ar fi cea mai buna reactie?sau din contra,ne incapatanam sa ramanem la fel si nu realizam schimbarea care ne invaluie putin cate putin pana knd se instaleaza confortabil si simtim k "we're walking in someone else's shoes?"
Revin la mine...toate aceste intrebari imi apartin...si asta e unul din momentele in care ma chinuie curiozitatea de a realiza sau cunoaste anumite aspecte...sincer nu cunosc raspunsul la aceste intrebari,s-ar putea sa-mi fi conturat o opinie gresita si sa mint.Dak mint in postul asta ,ma mint si pe mine asa k incerc sincer sa trag concluzii la fel de sincere.
Cred k m-am schimbat,ma surprind in fiecare zi reactionand in fel surprinzator la diverse comportamente,evenimente,replici...sunt mai rationala,poate mai rece si mai indiferenta...tind sa aplic "wtf?" drept un motto de ceva vreme incoace...si de cele mai multe ori e bine,dar cateodata ma sperii...de mine...incep sa cred k "am dubla personalitate si-o dezvolt pe a treia" :))...dar exact la momentul oportun se intampla ceva si imi dau seama k totusi acolo undeva inauntru nucleul e ink caldut,ink pastrez tot ce e bun in mine,doar k palpaie plapand de tot...dar nu se stinge...:) Va iesi la iveala reluandu-si locul de onoare in momentul in care va aparea un stimul la fel de puternic,menit sa ma dea din nou peste cap...
Si atunci imi permit sa trag concluzia k de fapt oamenii nu se schimba,isi schimba prioritatile,felul de a reactiona,de a simti,se ascund sau ies in fata insa la final suntem ceea ce suntem....si in momentul in care totul se schimba in jurul nostru ne tragem pelerina de protectie peste noi si zicem k ne-am schimbat...si poate chiar reusim pentru o vreme,dar knd lucrurile se aseaza la locul lor in jur,pelerina nu mai reprezinta decat o povara in plus,ne eliberam si ne aducem aminte de ce suntem cu adevarat...si scriind toate astea realizez k am mintit,nu m-am schimbat,traiesc,simt si gandesc asa cum pot sa o fac acum....ink mi-e bine cu pelerina...si knd va tb sa cada,va cadea singura...:)

Read and draw ur own conclusions ;-)

Asa...cica urmatoarea intrebare ar fi fost pusa la un examen de chimie la unversitatea Liverpool.Raspunsul dat de unul dintre studenti a fost atat de "profund" incat profesorul l-a impartasit colegilor sai.Intrebarea suna astfel:"Este Iadul exoterm(emite caldura) sau endoterm(absoarbe caldura)?"

Pentru a-si demonstra opinia,majoritatea studentilor au folosit legea lui Boyle,care spune k un gaz se raceste atunci knd se extinde si se incalzeste atunci knd este comprimat(sau ceva de genul din cate tin minte :D ). Insa unul dintre ei a scris urmatoarele: "In primul rand trebuie sa cunoastem cum se schimba masa Iadului in timp.Asadar tb sa cunoastem rata cu care sufletele intra in Iad,comparativ cu rata sufletelor care ies din Iad.Cred k putem presupune cu destula siguranta k odata ce un suflet ajunge in Iad,nu mai pleaca niciodata.Prin urmare,niciun suflet nu iese din Iad.In ceea ce priveste rata celor care intra sa ne uitam putin la multitudinea de religii existente in lume.Cele mai multe religii sustin faptul k dak nu esti un adept al acelei religii vei ajunge in Iad.Dat fiin k exista mai mult decat o singura asemenea religie si cum oamenii nu pot fi membrii mai multor religii simultan,putem estima astfel k toate sufletele ajung in Iad.Date fiind apoi ratele nasterii si ale deceselor,putem deduce k rata cu care sufletele intra in Iad creste exponential.Acum tb sa ne uitam la volumul Iadului.Din cauza k legea lui boyle spune k,pentru k temperatura in Iad sa ramana constanta,volumul Iadului tb sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra.Acest lucru arata k sunt 2 posibilitati:

1.Daca rata cu care se extinde iadul este mai mik decat cea cu care sufletele intra in Iad inseamna k presiunea si temperatura in iad va creste atat de mult incat se va declansa iadul pe Pamant :)

2.Daca rata cu care se extinde iadul este mai mare decat cea cu care sufletele intra acolo inseamna k,in timp presiunea si temperatura in iad va scadea,deci iadul va ingheta intr-o zi. Daca acceptam postulatul pe care l-am primit de la fufa X "o sa inghete iadul pana sa ma culc cu tine" si dat fiind k m-am culcat cu ea aseara,inseamna k Iadul a inghetat deja...ceea ce inseamna k nu mai accepta niciun suflet nou si a disparut.Ramanad numai Raiul,ceea ce prin urmare dovedeste existenta unei fiinte divine,putem explica de ce fufa x striga aseara "oh,GOOOd!"
Acest student a fost singurul care a luat nota 10.F tare tipul,nu credeti?

weird...freakin' wierd

Ieri seara plimbandu-ma in "bzzz mobile"...:) am ajuns la o prietena care mi-a inmanat o carte super wierd...sau cel putin asa mi s-a parut mie dand cu nasul cateva minute pe diagonala...sub titulatura "Corpul tau iti spune iubeste-te" se ascunde o intreaga teorie conform careia orice mik dereglare a organismului nostru poate fi semnalul unui blocaj emotional...la inceput era amuzant sa citesti kestii de genul "herpesul poate fi semn al unui blocaj emotional,lucruri care nu au fost spuse si au ramas pe varful buzelor" :))...dar rasfoind-o in profunzime sigur m-as speria,asa cum ne speriem toti knd citim ceva care pare a ne "citi" gandurile.Ideea e k pare logic k orice stare emotionala sa influenteze organismul(suntem stresati...avem nevoie de mai multa nicotina...suntem suparati...avem nevoie de cioco sau resimtim lipsa poftei de mancare) insa relatia inversa e cel putin freaky...dak stai si te gandesti mai mult ajungi la concluzia k nu poti tine nimik doar pt tine...k xc gand iti poate fi cunoscut de cineva...de persoana potrivita...k xcat ai incerca sa mimezi un chip de sticla (si poate chiar iti reuseste) sigur te dai de gol la un moment dat...k deh...iti mai iese un herpes sau faci vreo alergie si te miri:))
Totusi raman la tonul de gluma, f multa reflectie din partea celor care au scris cartea...si mai e si bestseller!:)) (now i'm really freaked out).

November rain...could look like this ;-)

Me & my imaginary friend! :-)

;))...Dap,me & my imaginary friend!Poata suna a titlu apartinand unui copil cu varsta undeva intre 3 si 5 ani dar eu l-am nascocit!:) De fapt,m-am prins de curand k exista in gandurile mele de ceva vreme...E sufletul ala care le stie pe toate,stie tot ce gandesti knd te privesti in oglinda,toate acele lucruri la care te gandesti si iti tresare sufletul,toate temerile,dezamagirile...poate k avem cu totii un astfel de prieten fie k ii atribuim un chip cunoscut fie k ne raportam la el k la o fiinta oarecare...ideea e k dak ii atribuim un chip,probabil al persoanei noastre preferate( cu toii avem o persoana preferata) riscam sa nu mai vedem diferenta dintre cele 2 si atunci avem o problema,pt k vedem ceea ce vrem sa vedem,intruchipam perfectiunea in cineva si ii punem o mare responsabilitate pe umeri...pt k in viata reala nimeni nu e perfect si pana la urma nimeni nu e responsabil de fericirea noastra...nimeni nu are mereu raspunsul sau reactia potrivita la momentul potrivit,nimeni nu se pricepe la a descifra fiecare gand al nostru dintr-o singura privire...am facut-o si pe asta,i-am atribuit cuiva toate visele mele si am gresit!de ce am gresit?nu pentru k am fost dezamagita de persoana mea preferata ci pt ca m-am dezamagit pe mine visand la altceva decat realitatea...
Sa revenim...prietenul imaginar nu tb sa aiba chip,tb sa fie o alta fata a personalitatii tale poate,latura mai puternica,mai vesela,care stie raspunsul la toate intrebarile...sau poate fi o utopie,un suflet pereche!
Cum zicea Meredith Grey..."whatever makes u feel better!" :D

Drifting away...

Mmmm....m-am trezit, am facut ochi, am baut cafea, am aprins o tigara...(mi-am ales si licenta cu bine) si acum am chef sa plec....departe,departe,sa ma urc in masina(fara teama k o sa ma sinucid :)) ) si sa calc acceleratia si sa merg sa ma plimb,asa,oriunde, cu muzik preferata...probabil atb-no silence ar fi cea mai potrivita compilatie pt ca ma face sa ma simt bine intotdeauna...respir liniste knd o aud,grijile dispar,eram in culmile fericirii knd a aparut albumul asta si retraiesc fiecare clipa...
Si uite asa sa ma plimb....sa se scuture pomii in mii de culori si sa fie soseaua pustie si uda,sa miroasa a toamna si undeva in departare sa se strecoare o raza de soare...sa inchid ochii si sa visez(stiu...nu e prea safe la volan:P )...si calc acceleratia tot mai tare,muzik canta in continuare,mai tare,si mai tare si sa ma duc...undeva,mai incolo,mai incolo...cu soseaua uda,cu muzik mea,cu frunzele care cad pe parbriz si sunt spulberate apoi de vant,cu ochii inchisi,cu visele lipite de piele...

So...?

Vad k azi dak tot ploua si e urat afara m-a apucat cheful sa ma baricadez in casa cu un capuccino fierbinte in fata calculatorului si sa scriu,k te miri knd mai are timp inspiratia sa ma loveasca...
Am stat si am cugetat ca o freak ce sunt la dilemele mele existentiale...si una din ele are de-a face cu deciziile pe care inevitabil le luam...si dak gandesti treaba in profunzime iti dai seama k de fapt fiecare decizie reprezinta pe plan secundar o renuntare...dak aleg sa fiu blonda,automat renunt la optiunea de a fi bruneta,dak aleg sa te iubesc pe TINE automat renunt la ideea de a iubi pe altcineva...pentru k nu le poti face pe toate in acelasi timp,nici kiar noi femeile care avem atentie distributiva zice-se...sau?!...Nu,e clar k nu o poti face,nici chiar noi!:)...Si atunci knd iti dai seama si de aceasta consecinta a deciziei tale incepi si te gandesti de 100 de ori inainte de a o lua.Dar cu cat te gandesti mai mult factorii implicati in decizie cresc exponential si te trezesti k nu mai stii nici de unde ai plecat nici unde vreis a ajungi...si te compalci asa...pana realizezi k asa nu se poate si fortat iei o decizie...o faci bazandu-te pe sentimente,pe intuitie,pe starea de moment...Asta a fost introducerea,dilema mea de fapt este...cum stim k am luat o decizie corecta...de obicei lucrurile evolueaza intr-un fel sau altul si ne soptesc raspunsul...dar in cat timp?kt asteptam sa vedem dak am avut dreptate??pt k poate pe termen scurt efectele deciziei noastre nu sunt din cele mai bune insa pe termen lung timpul ne arata k am reactionat corect...sau invers.Asa k...sa fie 1 zi,1 luna,10 ani?Cat tb sa asteptam k sa stim dak am decis bine la momentul x?Poate raspunsul nu va veni niciodata,caz in care eu m-as revolta pentru k nu cred k frumosul sta in necunoscut...cateodata vrei sa stii,vrei raspunsuri,explicatii....si e mai bine sa le primesti decat sa le cauti singur pt k am invatat k dak iti doresti sa crezi cu adevarat un lucru,toate detaliile se leaga...knd tu de fapt urmaresti o pista total gresita...pe de alta parte un raspuns gasit pe cont propriu dupa lungi investigatii e mai valoros....
Si atunci ce facem?gandim repede pana nu apucam sa ne speriem de toate implicatiile?sau incet si prudent?asteptam raspunsuri,confirmari sau infirmari,sau le cautam singuri?
Hai sa mai inveselim atmosfera la sfarsit si sa ne amintim k in desene Captain Planet spunea "the power is yours" si poate avea dreptate :))

Stolen...

Incep prin a marturisi k acesta este un post furat...nu de pe un alt blog ci de pe buzele Danielei Nane...dar l-am primit cu ceva timp in urma si m-a impresionat pana la lacrimi si am zis sa nu il tin doar pentru mine...mai ales k e fff adevarat...

"Exista iubiri interzise si iubiri imposibile...Cele interzise sunt mai dulci caci se intampla,mai pasionale ca se asteapta.Sunt inaltatoare cand se consuma in victorii,care se transforma in legende de povestit copiilor.Dar cele imposibile sunt cele care mocnesc intr-o agonie surda spre a pieri in vitrine pline de durere.Sunt acele iubiri pe care nu le vrei iubite ori privite.Sunt atunci cand nu ti-l mai visezi pe celalalt ci doar pe dorul tau,de carnea lui.Cand crezi ca ai sa te convingi pe tine,ca ai sa renunti la goana pentru argumente,fara a te holba la soarta sau la cenusa din vitrina.Cand stii ce vrei, dar vezi ca nu se poate.
Probabil iubirea interzisa e varianta mai "light" a raului pentru simplul fapt ca e "interzisa" de ceva sau cineva.In schimb,iubirea imposibila nu lasa loc de o fata a dusmanului.Si e al naibii de greu sa castigi atunci cand nu stii impotriva cui lupti"...

Believe the rainbow!

He he ce ma distreaza imaginea asta:))...sa povestesc sa priceapa poporul...:P...azi am vazut una dintre cele mai tari reclame,si funny pe deasupra,scurta si cuprinzatoare :noua reclama de la skittles :)...pt cine nu se uita la televizor(give me 5 si eu ma uit intamplator) reclama arata 3 oameni care stau confortabil pe un curcubeu si povestesc,la un moment dat unul incepe sa se intrebe dak respectivul curcubeu kiar exista si k pedeapsa cade...morala:Believe the rainbow!Eu cred k dupa capul meu am surprins esenta..nu,nu sa consum mai multe dulciuri decat o fac deja ci partea cu believe the rainbow!eu as adauga believe your OWN rainbow!Adica...daca e sa ai un vis de ce sa nu visezi cu ochii deschisi sau inchisi cum iti e mai confortabil la el?de ce sa nu crezi in inertia ta k odata se va implini?nu e un cliseu,credeti-ma,majoritatea oamenilor chiar au momente in care renunta sa creada la un anumit vis sau renunta chiar sa mai viseze de teama unei dezamagiri...ideea mea e ca dak tu crezi in fiecare zi in visul respectiv probabil chiar dak ajungi la sfarsitul vietii si visul nu se indeplineste tu nu vei stii asta,vei muri fericit k odata si odata tot se va implini!si pana la urma...nu trebuie sa vorbim despre vise neaparat,trebuia sa-mi cinstesc ideea de baza a blogului si sa amintesc si de asta...propriul curcubeu se naste din toate acele lucruri care ne fac ziua mai frumoasa,care ne fac sa zambim inainte sa adormim...xcum pe parcursul vietii cineva va spune despre tine,mai pe fata sau mai pe ascuns k esti nebun,dus,cum vrei tu...si atunci wtf?de ce sa nu fiu o nebuna fericita?o NAIVA fericita cum se spune adesea despre mine,lucru observat de oameni mai intelepti ca mine :)...dak eu vreau sa cred k spre exemplu cineva care m-a ranit nu a facut-o intentionat ci pur si simplu a gresit si poate ii pare sincer rau ma bucur k o fac,pt k asa imi amintesc de EL zambind :)...dak eu vreau sa cred k ink exista lucruri care conteaza in viata cum ar fi prietenia adevarata,bunul simt sau fidelitatea treaba mea,mind your own business people,get a life!si lasati-ma pe mine sa cred in curcubeul meu...in lumea mea cu "ponei roz"...poate k exista momente in care ai nevoie si de asta inainte sa cobori cu picioarele pe pamant si sa dai piept cu ce iti iese in cale...si pt cine nu a inteles,lumea mea cu "ponei roz" exista doar atunci knd e cineva pt care merita sa mi-o imaginez!deci e de bine!...acestea fiind spuse,va doresc un weekend k in filme si nu uitati:Believe your rainbow!Si bucurati-va cu toate simturile(cele 5 + ale voastre proprii :) ) de persoanele voastre preferate si de visele nascocite pt k ele va inspira!

One of those days

Astazi...13 octombrie...una din zilele alea in care simti k pasesti in pantofii altcuiva,una din zilele alea in care simti k spiritul tau nu e singur in interiorul tau,parca se mai aude o voce,parca nu esti TU un tot unitar....in astfel de zile simti k park te mai imparti cu cineva...simti in sfarsit k de fapt inima ta nu e un spatiu unitar ci tetracameral,k creierul tau responsabil cu ce iti trece tie prin minte de fapt e alcatuit din 2 emisfere....k park tot ce gandesti tu e contrazis de o alta voce care nu te lasa in pace...Asa ma simt eu azi...dak pasesc am senzatia k se mai aud pasi in spatele meu,dak mananc am impresia k cineva mesteca in rand cu mine,dak dorm am impresia k cineva imi sufla in ceafa si daca visez nu sunt eu centrul visului meu...asta e cel mai enervant de fapt:))....one of those days!let us call it awkward!

Right in front of my eyes...

Stiati k creierul uman are 14 miliarde de neuroni care emit cu o viteza de 720 km/ora in fiecare moment?Fiecare dintre acestia e responsabil de felul in care gandim,de felul in care luam o decizie...si dak tot avem enspe mii de neuroni(pardon,miliarde) de ce ne e atat de greu sa stim care e calea cea buna pe care ar trebui sa mergem...poate tocmai de aia...pentru k sunt prea multi,pur si simplu prea multi si nu avem posibilitatea de control asupra tuturor...motiv pentru care se intampla si sa iubim,sa ne fie dor,sa speram,sa rezistam,sa radem sau sa plangem chiar si atunci knd nu ne dorim asta...Dar...stau eu si ma gandesc asa...dak nu vrem sa iubim,sa ne fie dor,sa radem si totusi asta se intampla si in final suntem happy inseamna k totusi neuronii nostri isi fac datoria nu?Iar dak se intampla sa fim tristi,sa plangem sau sa suferim,tot fara sa vrem...probabil are si durerea rostul ei...pentru k a fost inventata k un atu al omului si nu numai, cu ajutorul carora suntem avertizati k ceva nu e bine...k ar trebui mai intai sa indepartam stimulul si apoi sa o luam la sanatoasa cat vedem cu okii...Deci...nu stam asa rau la capitolul neuroni,si poate e mai bine sa nu reusim sa ii controlam pe toti,poate e mai bine sa fim si noi controlati la randul nostru din cand in cand...asta pentru k de cand lumea pacatul cel mai mare al omului e vanitatea...si atunci s-ar putea sa crezi k durerea e buna pentru a fi indurata k sa-ti dea falsa senzatie k esti un om mai bun,mai generos,mai putin egoist!Bullshit!:)
Cand pui mana pe soba si te arde o iei repede de acolo si n-o mai pui niciodata...atentie totusi ...mana s-ar putea sa fie inghetata datorita unor stimuli anteriori si atunci orice suprafata pare mult prea fierbinte knd defapt e ...safe:)....Stiu,am zapacit pe toata lumea,inclusiv pe mine,ideea e luati lucrurile asa cum sunt,asa cum vin ele,nu mai cautati raspunsuri ascunse,tot ceea ce aveti nevoie e acolo,right there,trebuie doar sa intinzi mana dupa...acel ceva.

Love's just a broken elevator...

Oh yes!CIudata comparatie dar asta este...fumate fazele k iubirea e minciuna,e poveste e mai stiu eu ce....pentru mine e ca un lift stricat...asta e...daca stai sa te gandesti nu e chiar atat de deplasata comparatia...imagineaza-ti ca te plimbi linistit dand tarcoale unei cladiri super inalte...si la un moment dat vezi salvarea...LIFTUL!...ai din nastere fobie de lift dar te hotarasti sa incerci...zicem k intri si apesi pe etajul 5...si liftul porneste...merge incet si frumos,nicio senzatie k te strange stomacul cand porneste...nimik...si ajungi si la etajul 5 dar liftul nu se opreste...trece mai departe,urca ,urca,mai sus ,si mai sus si incepi sa vezi toate frumusetile din jur de acolo de sus,e bine,e f bine,esti stapanul lumii...park ti-a trecut si frik de lift...cand...BOOM!Liftul s-a stricat si iti da drumul de acolode sus....si cazi,si cazi si nu te mai opresti...la un moment dat ai ajuns de unde ai plecat...acum vine partea distractiva,nu mori,nu...ar fi bine dak ar fi asa...din pacate suferi groaznic pana ti se vindeca ranile si promiti k niciodata nu vei mai repeta prostia...si uite asa timpul trece,intre timp vezi oameni care s eurca in minunatul lift fericiti,ii vezi cum stralucesc de bucurie pe masura ce ajung tot mai sus....si stai tu si te gandesti k poate esti doar paranoic si liftul s-a reparat si mai incerci o data...de data asta mai sceptic decat inainte...ai vrea sa urci doar un etaj....dar mai urci unul si ink unul si mai sus decat data trecuta,sau poate nu dar parca e mai frumos decat data trecuta....si incet incet parnoia dispare,de data asta totul e ok...si mai sus si mai sus....si knd crezi k ai scapat....oops!back to where you've started....alta lunga perioada de convalescenta si de data asta te-ai convins de-a binelea k tehnologia moderna nu e pentru tine...de acum incolo nu te mai iei dupa fetele zambitoare ale nimanui,vei alege scarile,clar!incomod dar sigur....si atunci ajungi la crudul adevar si adevarata dezamagire...pe scari efortul e mai mare si nu vei ajunge niciodata atat de sus...asa k dak vrei sa ai parte de asemenea momente(viata asta!!!!!!!!!) ai fac ebine sa te pregatesti si pentru ce urmeaza....
Draguta poveste nu?cred k am argumentat suficient acum...eu sunt in etapa cu urcatul scarilor acum...si am senzatia k va mai dura ceva vreme pt k am facut poze la ceea ce am vazut cu liftul ;)...
So...love to me is just a broken elevator!

Why?

Am si eu o nelamurire...and I'm beggining to get sick of it!De ce visez atat de des zapada?Daca inchid ochii 5 min la amiaza....zapada!Daca vin in zorii zilei si nici nu mai tin minte cum am ajuns in pat...zapada!Si toate astea in ciuda faptului ca nu am avut o copilarie bantuita de acele vise care se repeta in nestire noapte de noapte sin in fata carora esti de fiecare data la fel de neputincios.Aveam prietene care visau in fiecare noapte ca pica in aceeasi groapa desi stiau ca e acolo,care erau urmarite de diverse animale salbatice si erau prinse de fiecare data...eu nu,eu am fost un copil fericit,fara cosmaruri,fara chinuri,fara temeri...dar se pare ca am fost ajunsa din urma.Nu pot sa ma plang,visez frumos,traiesc frumos...cred.In visele mele hibernale e mereu soare si totul sclipeste in jur...nu visez avalanse,nu e viscol,nu mi-e frig,doar zapada,zapada si iar...zapada!De imbogatit peste noapte nu m-am imbogatit (daca ar fi sa ma iau dupa vechea semnificatie ca zapada ar insemna belsug)...Nu s-a revarsat cornul abundentei peste mine si nici nu am facut un scop din asta...Ramanem deci la a doua varianta cum ca (s-ar zice prin popor) zapada ar insemna diverse chestii,amintiri,sentimente uitate,inghetate...Ciudat sa visez eu asta, fiind o persoana care si-a asumat intotdeauna trecutul,la fel ca si prezentul...Nu ma bantuie regrete pentru ca mereu m-am impacat cu greseliile dat fiind ca in fata oricarei decizii am avut motive bine intemeiate sau argumente serioase ca sa fac sau sa gandesc un anumit lucru.Am iubit trecutul si fiecare amintire,mai frumoasa sau mai putin frumoasa.Pt ca,atat cat ma duce pe mine capul,consider ca fiecare intamplare a contribuit mai mult sau mai putin la felul in care sunt acum,fiecare a conturat in felul lui personalitatea mea de acum.
So..spun "NU" regretelor,himerelor & co.Si totusi...zapada!Ahhh...astept sugestii,interpretari si alte alea de la cei mai intelepti decat mine...ca pe mine ma depasesc visele astea...:)

Everybody leaves....one day!...

El se uita la ea din coltul celalalt al camerei...o privea pentru ultima oara...incerca sa tina minte...ea statea,infofolita nonsalant in tricoul lui...cu capul sprijinit in palma...cu tigara care se fuma singura in mana...privea undeva in departare,pe geam...sau nu privea nicaieri...nici ea nu stia...privea oriunde numai la el nu...pentru k l-ar fi urat k pleaca si s-ar fi urat pe sine pentru asta...
Incet...el se ridica si vine inspre ea...ea ramane nemiscata...inchide okii si ii simte rasuflarea in spatele gatului...trage un fum,si ink unul...si nimic... golul din stomac tot nu dispare...se ridica,si o arunk strigand....si se trezeste...el era plecat demult...langa ea,tigara din scrumiera se fumase singura...era stinsa deja...

the secret...

ok people,dupa un lung si chinuit pui de somn m-am gandit sa va povestesc despre ceva interesant tare :) ...Precum Isaac Newton care a descoperit legea atractiei gravitationale dormind linistit sub un copac si trezindu-se intr-un mare fel (cu un mar in cap) asa m-am trezit si eu cu gandul la un documentar legat de legea atractiei pe care l-am vazut azi si care intr-un fel mi-a schimbat un pic viata :)...
Sa o luam incet deci...Sir Newton a enuntat legea atractiei universale care suna cam asa: "Doua corpuri punctiforme de masa m1 si m2 se atrag reciproc printr-o forta proportionala cu produsul maselor corpurilor si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele,orientata pe directia dreptei ce uneste centrele de greutate ale celor doua corpuri"... Documentarul cu pricina are in centru legea atractiei universale ,denumita : "the secret". Ideea centrala este ca fiecare gand de-al nostru,constient sau inconstient emite un semnal in univers care se intoarce apoi la noi sub forma unei intamplari...Ideal ar fi sa gandim intotdeauna pozitiv...in loc sa fim contra razboiului sa fim pro pace..in loc sa fim impotriva suferintei sa fim in cautarea fericirii...si tot asa deoarece un gand negativ nu-ti aduce inapoi contrariul...In momentul in care spunem "nu" unui gand, in realitate simplul fapt k ne-am gandit la acel lucru deja transmite semnalul in univers iar datorita starii noastre mai putin bune pe care ne-o provoaca acel gand obtinem exact contrariul a ceea ce ne-am dori de fapt....Adica,in momentul in care avem o stare de bine si ne dorim intens anumite lucruri,ne aliniem pe o axa imaginara cu visele si dorintele noastre iar universul gaseste o cale sa le indeplineasca,in schimb dak spunem "nu" unui gand,dak avem o stare negativa,ne vom alinia paralel cu dorintele noastre iar acestea nu se vor indeplini niciodata....In consecinta,filmul produce sau ar tb sa produca o revelatie pentru multi dintre noi, intelegand ca suntem creatorii propriului nostru destin...iar dak ceva nu ne place in momentul de fata la noi,de asemenea tb sa intelegem k suntem rezultatul unor ganduri mai vechi si in loc sa ne deprimam sau sa fim nemultumiti,ar tb sa cugetam cum ar fi indicat sa gandim de acum inainte.
Cu alte cuvinte,un documentar care tb vazut neaparat,nu e un documentar pentru superstitiosi ci pentru oameni dastepti :)

despre ceva...

Putem numara stelele de pe cer din nebunie ori din plictiseala...Uneori din ambele motive.Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi...singura stea,singura planeta,singurul soare care conteaza.Privim Universul cu o ciudata neincredere,de parca nu am putea concepe ca exista si alte lumi,si alte realitati,si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc,urasc,ucid,traiesc.Astfel ca realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra:Ceea ce nu vedem ne vede.Ceea ce nu simtitm ne simte.Ceea ce nu ne lipseste ne apartine.Treptat insa,lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa.Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infinitate de lucruri pe care nu le avem.Atata timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie.Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari.Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie.Fericirea este doar momeala care il va tine in cursa,pana la sfarsit.

when i was just a little girl...

Neatza neatza,rise & shine!ok my dear ones,k tot avem parte de o zi asa frumoasa,ce-ar fi sa vorbim despre vise?mai mici,mai mari,mai realizabile sau din acelea care dau senzatia k nu se vor realiza niciodata, mai vechi sau mai noi,mai tainuite sau mai impartasite..

Nichita Stanescu spunea ca viata “e-un trup de copil ce tine in brate un trup de adolescent,e un adolescent ce ridica pe umeri un trup de barbat,e-un trup de barbat ce tine pe frunte talpile scorojite ale unui batran,e-un batran cu mustata-ngalbenita de tutun,ce saruta pe gura fantomele norilor,cerul albastru,universal negru”….De aceea “ma uit in urma,asupra varstelor mele,asupra trupurilor pe care le-am insirat in sus,ca pe un stalp ce sprijina cerul cu soare la mijloc”…si-mi amintesc de visele mele…La doar 2-3 ani imi doream sa ajung vedeta(ca tot omu’ :) ) din dorinta de a cauta in sinea mea ce e mai frumos si sa impartasesc celor din jur...mai tarziu pe la 5-6 ani imi doream sa devin chirurg,probabil din dorinta si curiozitatea de a patrunde in interiorul omului (mai mult la figurat decat la propriu :D ) si de a alunga sau repara tot ce e rau pe acolo...apoi in stilu-mi caracteristic ,dupa ce mia-m indeplinit misiunea,inchid omul la loc si imi vad de drum(asta era o gluma,nu e kiar asa J )...cu timpul am crescut si visele mele au inceput sa aiba in centru iubirea…voiam o iubire nemaintalnita de nimeni,numai si numai a mea de care sa ma bucur doar eu si El in fiecare zi…acum,dupa 1,2 dezamagiri visez doar sa fiu eu,sa fiu happy,nu mai vreau lucruri concrete dar visez in continuare…vreau doar sa fiu libera sis a fiu happy,nu my cer de la nimeni circumstantele concrete in care sa imi implinesc dorintele…acum lucrez direct asupra mea,asupra a ceea ce reprezint eu sau asupra a ceea ce imi doresc sa fiu…si poate asa devin mai putin egoista si ii las sip e cei la care tin sa viseze in felul lor,sa aiba propriile vise si ma bucur de fiecare vis pe care si-l indeplinesc kiar dak visele noastre nu se intalnesc…

Si uite asa…ideea e ca toata lumea tb sa viseze macar asa un pic pentru sufletul lor…

Till next time,take care!;)

Remember...

OK people...glad u're up...eu m-am trezit cam in urma cu o ora...am savurat incet si calm taria cafelei de dimineata si dulceata viciului bine stiut...tigara....am tras adanc aer in piept si m-am gandit...eu fortata de imprejurari,pe voi va sfatuiesc sa faceti asta asa k hrana sanatoasa pentru minte si suflet...azi m-am gandit sa-mi amintesc putin de toti acei oameni faini care au adus un strop de bine in viata mea...un suras,o lacrima de fericire sau de compasiune,de solidaritate,o imbratisare sincera,o prietenie,o iubire mai mica,o iubire mai mare...acei oameni care ti-au luat mana tremuranda si ti-au strans-o in pumnul lor atunci knd u ai simtit nevoia unei atingeri calde...si gandindu-ma la aceste persoane am realizat k au fost suficiente cele care s-au perindat in mintea mea...deci sunt norocoasa pentru ca atunci knd am avut nevoie,kiar dak nu constientizam intotdeauna,d-zeu mi-a intins intotdeauna un deget de care sa ma agat prin intermediul unui om bun...
Acum k mi-am adus aminte de fiecare in parte,ii las deoparte pe cei care sunt ink acolo,la locul lor caldut din interiorul meu si decid sa ma concentrez asupra celora care dintr-un motiv sau altul nu my sunt langa mine...sunt inside...da,dar nu my sunt langa mine,din motive mai mult sau mai putin cunoscute de mine...plangem ,poate ii regretam,poate ne doare sa ne aducem aminte si decidem sa ne facem k nu i-am cunoscut niciodata...cert este k dak sunt acolo,in suflet...si se bucura kiar si de o prezenta mik si efemera inseamna k au sau au avut o oarecare greutate in viata noastra...ne-au dat la un moment dat mai mult decat ar fi crezut si ei...si ne dau in continuare...de ce?pentru k orice fapta buna,orice clipa frumoasa are o amintire...cu ecou etern as zice eu...care rasuna de fiecare data knd decidem sa nu my fim asurziti de ritmul vietii cotidiene si sa-l auzim...un ecou intotdeauna dulce pentru k de lucrurile bune ne amintim cu drag dak le-am pretuit vreodata iar de cele mai putin bune ar trebui sa ne amintim la fel pentru k am invatat ceva din ele si am devenit noi mai buni...
ideea e ca in viata asta totul se intampla cu un motiv...nu ma kinui sa mai inteleg,sa mai caut raspunsuri pentru k mintea mea si sufletul meu,de cele mai multe ori subiective nu gasesc intotdeauna semnificatia potrivita...aleg sa traiesc...si mai ales sa REtraiesc...si ma simt bine...si iubesc orice amintire din viata mea,pentru k e a MEA...si ma defineste k om si ca spirit la un moment dat...
Dedic aceste ganduri lui Adi,care a plecat prea devreme dintre noi...

Mi-e dor...

mi-e dor...mi-e dor de mare...mi-e dor pentru ca sunt un copil visator si vesnic nelinistit...am amintiri,traiesc,ma bucur,plang,imi pun n intrebari zilnic la care uneori uit sa imi raspund sau imi raspund de fiecare data altfel...si acolo,la mare,seara totul e mai soft,mai easy...sunt mai usoara,mai libera,mai eu k nicaieri altundeva...acolo respir speranta,eternitate...respir cu sufletul,cu mintea,cu privirea...imi scutur visele din par si le inlocuiesc cu altele...si dorm linistita....pana knd vreau EU sa ma trezesc...:) vorba unei melodii preferate : "Find comfort in an endless stream of moments
I don’t even care, about the way I feel today
Because it changes anyway
Something will make me cry or smile
Another picture on my pile"