"Liberty is the possibility of doubting, of making a mistake,... of searching and experimenting,... of saying No" (Ignazio Silone, The God That Failed)
Sunt un spirit liber, detest orice tip de constrangere exterioara si dezmint cu fervoare orice astfel de amenintare din interior ...uneori inaintez cu pasi marunti si alteori fac salturi cu ochii inchisi, aleg sa gandesc felul meu de a fi in urmatoarea secunda sau libertatea de a ma dezice de acest pas, urmez calea cea dreapta sau gresesc....uneori neintentionat, alteori cu buna stiinta...si respect cu sfintenie o singura regula: asumarea consecintelor!
A existat o vreme cand spiritul meu nativ justitiar imi asternea in fata ochilor o lume in alb si negru...ma loveam inevitabil de tot felul de situatii ambigue pe care constiinta intarzia sa le catalogheze cu usurinta la capitolul BINE sau RAU....sau situatii care in ciuda efortului meu de a le intelege, starneau revolta in interiorul meu...revolta cea mare lua nastere atunci cand ai mei incercau sa ma trezeasca la realitate spunandu-mi ca voi creste si voi vedea ca "lucrurile nu stau chiar asa"...
Se pare ca am crescut incet incet si incep in sfarsit sa inteleg...lumea nu e alba sau neagra, lumea e plina de culori...culori care ar trebui sa fie binevenite intr-un suflet sau intr-o minte deschisa...pentru k diversifica existenta noastra efemera pe acest Pamant...judecand totul in 2 variante nu vom face altceva decat sa ajungem la un moment dat si binemeritat in fata unei usi inchise...ce facem?ramanem acolo pana la final sau refacem traiectoria urmata in speranta ca daca se intampla sa ajungem in acelasi loc vom avea posibilitatea sa trecem mai departe?
La varsta copilariei citim basme...basme in care autorul ia decizia pentru noi...binele invinge intotdeauna raul....binele e un print iar raul e un zmeu....eh,am ajuns si eu sa spun ca "lucrurile nu stau chiar asa"...
Intalnesc persoane uneori care ghidati de ideea de a face bine, imi ingradesc felul de a fi...si nu realizeaza ca nu fac altceva decat sa ma piarda incetul cu incetul ...Consider cu vehementa ca o persoana care judeca totul in alb si negru de cele mai multe ori nu este o persoana cu un simt al eticii mai dezvoltat sau cu o coloana verticala mai bine conturata care se ghideaza dupa principii ferme de la care nu se abate...de cele mai multe ori o astfel de persoana isi permite sa fie asa pentru ca inca nu a ajuns la usa inchisa...dar urmeaza...poti spune "ori e asa ori e asa" doar atunci cand nu ai trait nicio situatie care sa nu se incadreze nici la BINE nici la RAU.
Mie mi-a placut intotdeauna sa ascult....odata,demult ascultam cu ochi mari discutiile adultilor, iar acum am ajuns sa "ascult lumea cu urechea" in fiecare moment...si am auzit multe si am ascultat multe si prea putin m-am oprit sa judec... si am realizat k nu exista oameni buni si oameni rai,uneori nici nu stiu daca exista greseli...cine spune ca o anumita fapta a fost o greseala?Societatea care e acolo numai cu vorba?Noi, pentru k nu ne-au placut propriile consecinte?Sau cei din imediata apropiere care te sfatuiau inainte sa-ti urmezi inima sau intuitia dar s-au revoltat in momentul in care consecintele i-au atins pe neasteptate si pe ei?
Eu pot sa inteleg orice(sau aproape orice-imi iau o mica rezerva :D) atunci cand ascult, atunci cand aud un motiv sincer....nu neaparat BUN,nu sunt in masura sa judec asta dar atunci cand e sincer,il simt...oamenii pot fi pusi in diferite situatii uneori cu sau fara voia lor iar portita de iesire nu e alba sau neagra,e cu atat mai colorata cu cat personalitatea omului in cauza e mai complexa...
Ma consider un om cu esenta buna,(ca sa nu zic un om bun k poate e prea mult) insa am zabovit si eu uneori in situatii suficient de ingrate k sa imi dau seama k "going by the book" nu functioneaza intotdeauna...si cea mai buna lectie am primt-o tocmai de la o persoana care a admis k am gresit,o persoana care a stiut sa asculte si sa citeasca sinceritatea din mine in ciuda faptului in sine...a fost omul caruia nu a trebuit sa ma explic in sute de cuvinte pentru k dintr-o privire a inteles k nu exista rautate in spatele faptelor mele si k daca am incalcat niste reguli nescrise, imi pare rau...(sunt convinsa k habar nu are cine e,dar pentru mine discutia respectiva a contat mult :) )
Ideea e conform zicalei "you can do good things for the wrong reasons or bad things for the right ones"...nu vreau sa sustin k scopul scuza mijloacele insa uneori lucrurile trebuie luate ca atare iar alteori trebuie vazut dincolo de eticheta... Uneori lumea doar isi urmeaza cursul firesc,uneori chiar nu comploteaza impotriva noastra si uneori chiar lupta sa ne ofere ceea ce e mai bun, trebuie doar sa privim...si sa primim...sa primim de la noi, de la straini, de la prieteni sau de la cei care ne sunt antipatici, dar sa primim, sa fim deschisi, sa invatam ...sa nu desfiintam culori doar pentru k societatea ne-a invatat sa privim monocromatic ;) (daca stau sa ma gandesc serpii vad monocromatic si parca de la ei a inceput tot raul :)) )...cu cat suntem mai deschisi,cu cat acceptam k exista o lume si dincolo de convingerile noastre ,cu atat vom avea o lume plina de culoare, de viata- de viata din aia adevarata si nu pagini de "dictionar"....(to be continued)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu