Be the change you want to see in the world...

luni, 29 noiembrie 2010

Dare to put a spell on me...




Daca nu am fi atat de entuziasti sa adoptam traditiile si sarbatorile altor tari, am putea poate sa ne bucuram in tihna si spaima de propriul Halloween. Noaptea sfantului Andrei este o noapte mai frumoasa decat oricare alta. Este o noapte in care strigoii, varcolacii, mortii vii si spiritele ratacite au dreptul de a umbla nestingheriti prin lume. Este o noapte in care iubirea pare posibila pentru toti. Incarcata de magie si credinta, de sacru si profan, desprinsa parca din povestile infricosatoare si captivante pe care bunicii nostri ni le povesteau cu sfintenie odinioara la gura sobei, sarbatoarea sfantului Andrei imbina deopotriva repere pagane si crestine. Stiu ca suntem cu totii copii mari, adulti emancipati care nu mai cred in povesti de groaza si personaje fantastice. Acesti adulti nu mai au timp sa povesteasca copiilor sau nepotilor legende de demult. Nici nu le mai stim, iar pe cele cateva care au dat culoare copilariei le-am cam dat uitarii… Dar nu ar fi deloc rau sa dam un strop de magiei acestei zile, facand-o sa fie una deosebita.
Spiritul autentic romanesc, cu fricile si temerile sale de moarte si de viata, cu dorinta neobosita de aflare a iubirii, cu rugaciuni pioase care se inalta langa un descantec arhaic, cu ritualuri de dragoste, cu blesteme si incantatii pe care pe care buzele nu au curaj sa le rosteasca, cu dorinta sa naiva de a se proteja impotriva strigoilor care nu-si gasesc linistea nici in lumea aceasta, nici in lumea de dincolo, acest spirit romanesc este surprins parca in toata complexitatea sa in semnificatia zilei de 30 noiembrie, ziua Sfantului Andrei.

So...prepare your spells and make magic happen ;)

2 comentarii:

  1. Da, intradevar asa este, noi am uitat de traditiile noastre si imprumutam de la altii...

    RăspundețiȘtergere
  2. mai rau e sa nu mai ai nicio bucurie si nicio traditie...ce sa zic?in ultima instanta e bine si de la altii decat deloc...prea ne ia valul si ne pierdem in cotidian...

    RăspundețiȘtergere