Spuneam odata tot pe acest dragalas blog k omul  oscileaza mereu intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie.Cred cu tarie k pana la urma asa este si voiam sa amintesc aspectul asta...Sa n-o mai dam cotita,ne place tot ceea ce este interzis...ne atrage,ne cheama,ne provoaca,ne incita...Si raspundem k niste animalute mai avansate ce suntem...ne starneste curiozitatea,am vrea sa simtim,sa mirosim,sa atingem...adrenalina secretata de teama de necunoscut sau poate de ceea ce ne poate astepta dupa pragul tentatiei ne face sa ne dorim mai mult,ne face sa depasim limitele pentru k vrem sa fim mai curajosi,sa traim,sa simtim,sa povestim mai departe sau sa ne bucuram de secretul nostru...Ne plac saruturile furate (la fel cum ne placeau cand eram mici ciresele din pomul vecinilor),ne plac imbratisarile neasteptate,ne plac fiorii care ne fac stomacul sa se stranga de emotia necunoscutului...ne plac lucrurile interzise pentru k anticipam dupa placul nostru ceea ce s-ar putea intampla dak am ceda tentatiei...ne plac pentru k le vrem,le vrem pentru k ne plac,le vrem pentru k ne plac ele pe noi,ne plac pentru k pacatuim si pacatul e dulce,omului ii place sa pacatuiasca de cand lumea,de fapt intai a pacatuit si apoi am aparut noi,restul lumii ;)) asa ca....Traim pentru a vedea,pentru a auzi,pentru a experimenta,pentru a fi ispititi,pentru a rezista tentatiei si pentru a cadea prada ispitei pentru k toate astea ne fac calatoria mai interesanta...pana la urma ce sens are totul dak nu simtim din cand in cand in interiorul tau k adapostim vreo 1000 de grade si k pe dinafara tremuram si avem pielea gainii....ce sens are totul dak nu ne muscam buza de dorinta din cand in cand sau dak nu aruncam cate o privire secreta plina de inteles....

V-am dus incet incet unde imi doream sa va aduc...putem fi prada ispitelor sau putem fi noi ispita,putem atrage,putem provoca,putem incita,putem tachina si ne place,al naibii de tare....ne devoram prada cu mult inainte de a o atinge incet incet dar sigur....si ne lasam mistuiti odata cu ea....

Intr-o postura sau alta mereu dam nas in nas cu ispita,deja suntem cunostiinte vechi,insa decizia ne apartine:coboram privirea k si knd nu ne-am fi cunoscut niciodata sau trecem,ii intoarcem capul si ii facem cu ochiul?Sau poate unii o apuca direct de mana si fug in lumea larga....asta pana knd tentatia va ajunge armonie si se va simti nevoia uneia noi.....

Mai vedme,mai traim,mai cunoastem..........;)