Na azi mi-a fost demonstrat k din lucrurile incalcite si care iti dau dureri de cap poate iesi si ceva bun ..cateodata iti sare in ochi ceva ce ai pierdut pe drum...sau cateodata realizezi k mai trebuie si sa pleci k sa te intorci si sa vezi ce bine e sa fii primit cu bratele deskise...alteori realizezi k astea sunt de fapt situatiile in care iti testezi niste laturi nebanuite ale fiintei tale si in final afli ceva ce nu stiai despre tine,sau despre altcineva...si e bine sa te testezi, e bine sa explorezi, e bine sa te arunci in gol asa, k sa stii cum e...cineva m-a intrebat odata cum as prefera sa sar intr-o prapastie (ma rog, stupida intrebarea dar relevanta totusi):as putea sa aleg sa cad cu spatele astfel incat sa nu stiu cand va fi momentul in care voi face poc si se va sfarsi totul sau as putea sa aleg sa imi primvesc sfarsitul cu ochii,avand senzatia unui oarecare control asupra situatiei....hm...cunoscandu-ma destul de bine sunt convinsa k as opta pentru prima varianta...cred k dak tot ar fi sa cad as prefera sa fiu cu fata la cer si sa ma pierd printre ganduri si trairi pana la momentul fatal....

Concluzia?Traiesc periculos(in mintea mea) si stiu k s-ar putea sa ma pierd de tot undeva pe drumuri nebanuite nici de mine, dar e bine k am langa mine oameni care inchid ochii si stiu  mai bine decat mine k odata si odata ma voi trezi la realitate si k in sinea mea sunt doar un copil ....visator!