"De cum intrasem acolo, imi fusese clar ca trecuse si ea. Aripile ei zgariasera peretii, lasand urme adanci in tencuiala. In cuptor, painea ramasese nemancata si paharul de vin zacea pe masa nebaut. Marea se ascunsese intr-un colt de camera si pescarii isi lasasera navoadele pline de peste sa putrezeasca in soare. Caci asa e ea, dragostea. Praduitoare. Arzatoare. Face scrum si prapad. Cearsafurile erau facute gramada peste fata care dormea cu genunchii stransi la piept.
In atmosfera, sexul trasese tot aerul si lasase un gol usor parfumat, a amnezie si a strangere. Cusca era acolo si confirmase inca o data faptul ca unele pasari canta chiar si in inchisoare. Storurile trase peste poveste, lumina odihnea praful in revolta membrelor.
Am respirat adanc si o priveam pe fata aia, cu parul strans tot sub o ureche si un picior mai ridicat decat altul. Mirosea a crud si, ciudat, a inceput de trecut. Asa e dragostea, oxideaza multe in jur. Langa ea, urmele erau inca imprimate. Semi-prezente, semi-absente, pasul timpului oprit in prag. Vinul se uscase si isi dadea duhul pe buzele paharelor. Cartile erau necitite la capul patului si hainele zaceau lipsite de suflu peste ele. In tablouri, se intuneca incetul cu incetul.
Asteptam sa se trezeasca fata. Inca ii era bine. Inca zambea incet, cu buzele fragezite de degetele lui. Carne sub asediu. Era ca in primele zile. Era proaspata si nu ii era teama sa-si poarte trupul prin lume. Mandra de el, iubindu-si incheieturile, imbratisandu-si gleznele. Era el. Era el si nimic nu-i refuza, nici nu se indoia, nici nu-i atribuia ganduri ascunse si razgandiri. Fata si trupul ei erau una. Inainte de instrainare, inainte de izolare, inainte de cadere. Baiatul acela cu pielea arsa de soare, barbatul acela din zori, cu barba abia intepand dulci obraji, o imprietenise cu el. Ii descoperise toate cotloanele, pusese degetul prin locurile teribil de moi si-i aratase nescufundarea clipelor. El ii aratase cum sa intre in ea, fara teama si fara intoarceri din drum, sa se priveasca pe dinauntru, sa se priveasca din interior si ei nu-i mai era teama.
Respira incet. Mi-am aprins o tigara si am asteptat sa i se coaca somnul. Sa ii aud crusta de la suprafata gandurilor crapand usor, de caldura si uscaciune. Sa se trezeasca si sa intinda mana dupa paharul cu apa si dupa el. El nu mai era acolo. Plecase si lasase in urma dara unei impliniri. O priveam si ma minunam de nestiinta desavarsirii ei. Ce va face dupa aceea? Cum se va descurca, cum va umple santurile pe care i le sapase el in ganduri? Cu ce mlastini, cu ce nisipuri?
Iubire de femeie de tanara. Cel mai infometat animal, cel mai aspru smirghel, cel mai adanca rupere."
In atmosfera, sexul trasese tot aerul si lasase un gol usor parfumat, a amnezie si a strangere. Cusca era acolo si confirmase inca o data faptul ca unele pasari canta chiar si in inchisoare. Storurile trase peste poveste, lumina odihnea praful in revolta membrelor.
Am respirat adanc si o priveam pe fata aia, cu parul strans tot sub o ureche si un picior mai ridicat decat altul. Mirosea a crud si, ciudat, a inceput de trecut. Asa e dragostea, oxideaza multe in jur. Langa ea, urmele erau inca imprimate. Semi-prezente, semi-absente, pasul timpului oprit in prag. Vinul se uscase si isi dadea duhul pe buzele paharelor. Cartile erau necitite la capul patului si hainele zaceau lipsite de suflu peste ele. In tablouri, se intuneca incetul cu incetul.
Asteptam sa se trezeasca fata. Inca ii era bine. Inca zambea incet, cu buzele fragezite de degetele lui. Carne sub asediu. Era ca in primele zile. Era proaspata si nu ii era teama sa-si poarte trupul prin lume. Mandra de el, iubindu-si incheieturile, imbratisandu-si gleznele. Era el. Era el si nimic nu-i refuza, nici nu se indoia, nici nu-i atribuia ganduri ascunse si razgandiri. Fata si trupul ei erau una. Inainte de instrainare, inainte de izolare, inainte de cadere. Baiatul acela cu pielea arsa de soare, barbatul acela din zori, cu barba abia intepand dulci obraji, o imprietenise cu el. Ii descoperise toate cotloanele, pusese degetul prin locurile teribil de moi si-i aratase nescufundarea clipelor. El ii aratase cum sa intre in ea, fara teama si fara intoarceri din drum, sa se priveasca pe dinauntru, sa se priveasca din interior si ei nu-i mai era teama.
Respira incet. Mi-am aprins o tigara si am asteptat sa i se coaca somnul. Sa ii aud crusta de la suprafata gandurilor crapand usor, de caldura si uscaciune. Sa se trezeasca si sa intinda mana dupa paharul cu apa si dupa el. El nu mai era acolo. Plecase si lasase in urma dara unei impliniri. O priveam si ma minunam de nestiinta desavarsirii ei. Ce va face dupa aceea? Cum se va descurca, cum va umple santurile pe care i le sapase el in ganduri? Cu ce mlastini, cu ce nisipuri?
Iubire de femeie de tanara. Cel mai infometat animal, cel mai aspru smirghel, cel mai adanca rupere."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu