Nu mai am degete sau rabdare sa numar de cate ori s-a intamplat, de cate ori am simtit golul ala in stomac cand am realizat k imposibilul se poate intampla, ca oricand variantele alea de care ai rade cu pofta la gandul k s-ar intampla, se intampla....lucrurile in care crezi cel mai mult iti pot juca cele mai neasteptate feste ...ma intreb cand va veni ziua aia in care oamenii vor incerca sa ma raneasca iar eu voi zambi cu satisfactia faptului k nu ma afecteaza absolut deloc...ii urasc pe toti cei care au facut-o in momentul asta,pentru k nu merit!si pentru k atunci knd ma dezamagesc sufar k un copil care nu intelege unde a gresit...si ii urasc pentru k musca bucatele din mine...mai rup cate o amintire frumoasa,sau un gand bun sau un sentiment de afectiune pe care l-am avut odata si lipesc neglijent la loc indiferenta si cinism...si ma dezbraca de cele mai sfinte valori ale mele pentru k incet incet ma fac sa cred k nu isi au rostul... k fiecare nu e decat o fereastra deschisa ce permite dezamagirii sa se cuibareasca inauntru, o slabiciune care isi va gasi la un moment dat ocazia de a fi "valorificata"...
Si ce sa fac?ce ramane de facut?sa cad prada indiferentei,eu care lupt de cand ma stiu pentru a da culoare lucrurilor,sentimentelor,oamenilor...eu care sustin k viata trebuie traita pana la ultima picatura,pana la ultima suflare la intensitate maxima?sa ajung sa fiu un robot printre multi altii de teama de a evita dezamagirile?
Nu!Nu vreau sa ma schimb,uite asa! vreau sa am prieteni pentru care sa ma straduiesc in fiecare zi sa fiu mai buna,vreau sa am prieteni pe care sa ii vad peste 10 ani si sa ma bucur din suflet k i-am reintalnit,vreau sa spun 'te iubesc" atunci knd simt si sa tin minte asta si la 90 de ani, vreau sa cred in vise care isi vor gasi implinirea, vreau sa pot sa cred orbeste in unele persoane dragi pentru k asta imi da multumirea,pentru k asta da savoare vietii mele,.....nu vreau sa ajung un om trist si gol din dorinta de a fi safe...
Asa ca....daca voi credeti k merit raniti-ma in continuare,nu e prima data si sunt sigura ca nu va fi nici ultima ,eu o sa raman aceeasi,acelasi copil cu o inima maaaaaare in care e loc pentru toata lumea...si knd nu mai e,mai scoatem pe cine uita k e acolo si scoatem la licitatie locul....:D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu